Am o problema cu ideea unei camere superioare formate din membri alesi de catre consilierii judeteni intr-o democratie ca a noastra. Ideea mi se pare un blat pe fata facut intre partidele politice, in masura in care ar taia din putina reprezentativitate de care dispunem, ca votanti, la nivel uninominal. Din suma alesilor la nivel parlamentar, putini sunt alesi cu o majoritate de voturi, restul fiind repartizati in functie de un algoritm greoi, masluit si clientelar. Nu cred ca vom scapa de acest sistem de vot la alegerile din 2012. Sa ai sub 20% reprezentativitate directa in parlament, ca vointa a majoritatii, e una, dar sa mai adaugi si vointa baronilor locali in joc, intr-o camera superioara, mi se pare chiar antidemocratic. In plus, nu inteleg cum s-ar face aceasta distribuire de reprezentanti, pe judet sau pe nivel de sub-regiune de dezvoltare europeana? Si daca vorbim de ultimul caz, cum s-ar face asta, in masura in care aceste sub-regiuni nu detin statut administrativ datorita Constitutiei (sintagma de “stat unitar”)?
Blatul care se face la nivel politic vizeaza, practic, un os in plus de ros pentru opozitie si favorizeaza partidele regionale. Si atunci, se intreaba, in mod nevinovat: Este posibil sa avem un Parlament unicameral in Romania, asa cum s-a votat de catre o pluralitate a celor prezenti la vot in 2009? Iar raspunsul este: Desigur, atata timp cat este bicameral, nereprezentativ si clientelar.
Alegerea datei de 22 Noiembrie pentru referendum mi se pare fireasca pentru Traian Basescu. Daca prezenta la vot va fi in jur de 45-48% la nivel national in primul tur, atunci sectiile de peste hotare vor asigura majoritatea necesara legalizarii votului. Nu neg faptul ca referendumul este, in orice masura, un demers politicianist. Dar, la fel ca majoritatea heirupismelor prezidentiale, masura are la baza un populism feroce caruia cu greu ii pot rezista. Este chiar ironic, lasand omul sau politicianul Basescu la o parte din ecuatie, cum putem fi de acord pe orizontala societatii cu unele demersuri, in ciuda atomizarii ei in mici secvente de parvenitism si supravietuire. Si, ca sa fiu clar, sustin demersul prezidential, in ciuda tuturor minusurilor evidente. De asemenea, apreciez si importanta pe care o detine, in aceste momente, Curtea Constitutionala. Este un element cheie in evolutia noastra democratica, un for suprem care sa interpreteze ceea ce politicienii nostri de multe ori citesc câş.
Fara pregatire in domeniu si folosind doar ceea ce eu interpretez ca fiind bun simt, nu vad, insa, cum CCR-ul ar putea nega aparitia unei astfel de masuri politice intr-o infruntare care este, pana la aparitia zecilor de mii de specialisti, a tehnocratilor reveniti de peste hotare si a talentului local nebranduit partinic, una politica. Ce s-ar intampla daca am avea nevoie de un referendum in perioada electorala suprapusa cu o reala si groasa criza natioanala? Pentru ca argumentul, pana la urma, se rezuma nu la persoana care este atacata din punct de vedere politic, ci la ideea ca poporul nu-si poate manifesta guvernarea in perioade electorale. Ori o astfel de aberatie chiar nu poate fi acceptata si tradeaza preconceptiile unei clase politice iresponsabile in fata contractului social. Nu mai zic nimic de mass-media si de societatea civila care s-au lasat prinse intr-un joc politic.
In alta ordine de idei, apreciez si ideea lansata aici, din care citez:
L-aş fi respectat pe Băsescu dacă ar fi anunţat pe data de 7 decembrie… că vrea referendum pentru reducerea numărului parlamentarilor. – Blog de “analist politic”
Asta e!
