Un ziar vechi de 146 de ani, Seattle PI, si-a inchis publicarea anul trecut, majoritatea angajatilor fiind pastrati pentru varianta online. Los Angeles Times are un articol foarte interesant pe care va invit sa-l cititi aici. Pe scurt, baietii s-au descurcat surprinzator de bine, site-ul intrand, incet, incet, daca nu in profit, macar pe drumul spre ceva decent.
Povestea Seattle PI mi-a adus aminte de problemele presarilor romani si de mutarea unora dintre ziaristi in online. Orice ziar serios din Romania dispune, in clipa de fata, de o varianta digitala. Continutul difera, desi in majoritatea cazurilor este vorba doar de o copie a continutului scris. Din acest punct de vedere, articolele aparute pe site-uri in ziua precedenta publicarii au reprezentat o problema pentru publicatii. Trecand peste senzatia pe care ti-o da un ziar tiparit in maini, experienta inegalata de mediul digital, s-a format impresia ca presa romaneasca poate exista in online fara probleme, continutul fiind accesibil gratuit si fara complicatii. Vorbim, totusi, de un 10% din populatia cu acces la internet, ceea ce, la numarul publicatiilor romanesti accesibile online, nu reprezinta cifre extraordinare taiate din vanzari. Dar accesul la internet a largit caile spre sursele de informare si a transformat consumul de informatii dintr-un bun in mana cartelului guvernat de trusturile de presa intr-unul subiectiv, individual si, de multe ori, tabloid.
In toata aceasta evolutie a presei scrise, in care mediul tiparit a inceput sa contina si elemente complementare internaute, Romania a simtit efectele crizei economice si politice din ultimii ani. Ziaristi au fost dati afara, trusturi de presa au fost reduse la cateva titluri principale, au aparut un numar de efecte ale unei societati ultra-politizate si saracite. Poate cel mai interesant efect, insa, au reprezentat-o site-urile de stiri dezvoltate de jurnalisti, blogurile colective si eforturile comune ale unei tagme tarate, de mult prea multe ori, prin noroiul tranzitiei.
Imi place look-ul Impact News, aud de bine despre Ziarul Deschis si imi place ideea Voxpublica, desi nu pot spune ca-mi place si directia pe care o ia site-ul. Nu uit de Hotnews sau de Ziare.com, bineinteles, desi ultimul exemplu are o istorie ceva mai lunga si diferita de aceste start-up-uri pur ziaristice. As mai adauga, poate, initiativa noastra cu Leacul Durerii, care este un format ceva mai larg. Parteneriatul presaro-bloggeresc merge, in principiu, in masura in care ziaristii sunt mai atehnici decat Papa, iar bloggerii au ceva mai putine scrupule si standarde jurnalistice decat cel mai jegos tabloid. Ceea ce se observa, insa, tocmai din aceste parteneriate, este ca, in general, site-urile sunt curatele, continutul deloc neinteresant, iar oamenii par sa se inteleaga intre ei. Si asta deschide un capitol nou, din punctul meu de vedere, in felul in care informatia este consumata. Nu m-as duce atat de departe incat sa spun ca va schimba, neaparat, presa. Ziarele vor ramane ziare in Romania pentru cel putin 20 de ani, oricat de putine ar ramane. Dar miscarea consumatorilor de informatii inspre online, tabloidizarea continua a presei in cautarea de forme noi de prezentare si marirea numarului de bloggeri-comentatori vor schimba enorm piata. Vedem niste mici pasi, probabil sortiti pieirii, cu aceste start-up-uri. Dar nisa va creste.
Edit: N-am uitat de Kiseleff, Madame Blogary si de zecile de bloguri de ziaristi. Ma refer in articol la site-uri de stiri pornite de ziaristi, cumva diferite de bloguri comune ale unor jurnalisti. Tehnic vorbind, aproape ca nu exista diferenta. Practic, cu site-urile se incearca ceva mai mult.
Nu m-am considerat niciodata un foarte atent observator al pietei media romanesti, in mare parte datorita faptului ca n-am avut nicio legatura cu ea. Sunt simplu consumator. Imi citesc ziarele pe net ca orice roman cu teava in casa, am obiceiuri destul de clare apropo de publicatiile pe care le consult (Gandul si Hotnews, de mai bine de un an) si rar mai ajung la vreun Rodipet cu vreo dorinta capitalista in minte. Pentru mine, ca si pentru multi alti tineri, internetul reprezinta libertatea deplina, posibilitatea de a afla informatii in timp record. Am peste 1000 de bloguri pe care le pot citi, in orice moment al zilei, iar acestea reprezinta informatiile la prima mana, inainte sa ajunga in ciclul mediatic zilnic. Ma consider, in esenta, un om destul de devreme informat.
In ceea ce priveste stirile online, recunosc ca citesc Hotnews-ul mai mult datorita brandului dezvoltat de site, in ultimii ani. ‘Ziarul’, tehnic vorbind, e prost si urat, nu-mi aduce aminte decat de internetul anului 1999. Tot in aceeasi categorie includ si Ziare.com, indiferent de calitatea informatiilor din paginile sale. Asta e, se vede ca redactiile care deservesc presa online nu beneficiaza de aceleasi fonduri ca ziarele print. Parerea mea e ca traiesc in prostie, dar ma rog, nu ma bag. E chiar ironic sa n-ai un produs printat, dar sa-ti bati joc de varianta online, singura pe care o ai. Ideea este ca astfel de site-uri de stiri au aparut ca ciupercile dupa ploaie, de mai bine de doi ani. Presa online infloreste, din variate motive pe care nu pot spune ca le cunosc, in totalitate. Pot, in cel mai bun caz, sa gandesc ca, fiind investitii relativ mici in comparatie cu print-ul, automat sunt mai usor de pus in practica. Mai sunt, doar din amintiri, asa, 9AM, Impact News, eventual Inpolitics. Nu mai mentionez alegeri.tv, politicieni.ro si alte zeci de altfel de experimente degraba uitate, dupa fiecare tur de scrutin. Sunt multe, numai variatiile pe ziar, ziare, .org, net, ro si dracu stie mai ce.
Eh, de curand am citit un interviu cu domnul Vantu, alias SOV, in care acesta spunea ca se muta din print si in digital forever. Desigur, se referea si la televiziune, dar odata cu aparitia Vox Publica si cu obiceiul a din ce in ce mai multi ziaristi de a-si face bloguri, ma gandesc ca acesta va fi locul bataliei, in urmatorii 4-5 ani. Nu uit de site-urile televiziunilor si ale ziarelor print, dar prefer sa ma gandesc mai mult din perspectiva mutarii printului in online si la ce inseamna asta, practic, pentru mine. Pai, pentru mine asta inseamna enorm de mult spam si tabloid. Inseamna si mai multe site-uri de stiri pe care nu le voi citi. Agregarea continutului altora, in special din bloguri si fluxuri de stiri, va reprezenta destul pentru multi mogulasi de carton in facerea a ceva profit, fara costuri prea ridicate. Si va fi o competitie care nu va accesa sursa problemei, aceeasi ca si in print, adica valoarea continutului, calitatea sa, ci simplul volum de date care poate fi bagat prin fibra casei mele. In acelasi timp, bloggerii se vor zbate sa se uneasca in micro-redactii digitale, tot in speranta scoaterii unui ban sau doi din online si vor pierde in fata acestui tsunami de spam si ridicol. Cu alte cuvinte, dupa parerea mea, va fi mult mai rau inainte sa fie bine.
Teama mea nu este directionata inspre bloggeri, cu traficul mic si asa mai departe, ci inspre libertatile pe care jurnalistii seriosi si le vor lua cu online-ul in aceste site-uri umflate cu pompa, odata antrenati in mediu. Fara legislatie serioasa pe tema, putem fi martorii unui declin in standardele (si asa neclare) deontologice ale unei tagme chinuite de vremuri si de moguli. Si ar fi pacat. Poate ca ar fi bine ca cineva sa ridice problema legislatiei pentru aceasta portiune din mass-media. *
Considerati dezbaterea pornita.
* Fara sa incalce libertatile de baza ale democratiei
Intreaga lume comemoreaza zilele aceastea bombardamentul atomic asupra oraselor Hirosima si Nagasaki. Cu mult timp in urma, am avut sansa de a sta de vorba cu un japonez la un pahar de sake si l-am intrebat de ce poporul sau este atat de ciudat, inventand tot felul de dracovenii cu asemenea tenta sexuala, de la tonomate cu chiloti folositi si mingiute-sani pana la anime-urile cu tentacule, cu tipe dezbracate si ochi rotunzi. Nu era vreo perversitate in glasul meu, eram doar curios. Ce dracu e Godzilla, pana la urma? Omul s-a uitat la mine de parca n-as fi inteles nici intr-o mie de ani ce urma sa-mi spuna, dar a incercat oricum. Mi-a spus ca Japonia este tara unor contraste fantastice, ca, dupa aproape un secol de evolutie spre valorile vestului, tocmai visul lor a fost distrus de puterea atomului, conceput la apusul soarelui. Ca ceea ce a urmat a fost o incredibila drama nationala, o lupta de regasire in si impotriva unor valori, iar din aceasta dualitate a aparut si o relatie ciudata cu vestul, aproape ca cea a unui copil care intotdeauna cere atentie din partea parintilor, facand cele mai cretinoide chestii.
Evident ca generaliza, dar am inceput abia atunci sa inteleg ce inseamna istoria unui popor si constiinta nationala. Patriotismul este diferit in Asia, se apropie de un nationalism acerb, de ceea ce tarile vestului ar considera o vadita exagerare. Exista, insa, iar japonezii l-au simtit din plin in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Ingenuncheati apoi, au cladit o economie fantastica, s-au dezvoltat in moduri in care doar o imaginatia exagerata le poate intelege. Dar au facut-o cu ceva in sufletul comun, cu o rana adanca si puternica, nevazuta la restul popoarelor. Godzilla reprezinta tocmai puterea venita de peste ocean, imposibil de invins si care distruge totul in calea sa.
Japonezii de astazi sunt urmasii celor care au luptat inutil impotriva Godzillei. Ciudateniile lor sunt doar sincope ale subconstientului national. Stau si ma gandesc, daca doua bombe atomice au provocat atata amar si durere, astfel de reactii stupide si ciudate in felul in care oamenii astia traiesc, noi unde dracului ne aflam dupa 45 de ani de comunism si inca 20 de ani de tranzitie belita? Care este reactia noastra la o drama nationala de asemenea proportii? Nu compar evenimentele intre ele, doar ma intreb ce ciudatenii avem noi, ca popor, dupa asemenea drama? Iar raspunsul ma loveste cat se poate de evident, in comportamentul meu si al conationalilor mei de zi cu zi: tradarea statului, disolutia civilizatiei pana la nivel de familie, pandemia de coruptie si o clasa politica nereprezentativa!
Unde suntem noi acum? Comunismul ne-a ingenuncheat, ca popor. Tranzitia ne-a facut sa gustam noroiul. Cu frantura de moralitate ramasa, acuzam si indreptam degetul inspre rau-faptuitori. Perversi, nu ne dam seama de faptul ca, la nivel national si generic, suntem toti o apa si un pamant, asteptandu-l pe Godzilla.
Astept cu nerabdare primul politician roman care sa prezinte soarta tarii ca fiind una a tranzitiei constante, a migratiei si a fluxului uman. Asta cred eu ca ne e soarta, orice am face. O tara de plecare pentru multi, cetateni nationali si straini, un semn mare de tot inspre Vest si un prosop uscat pentru calatori. Nu o spun din vreun fel de dezamagire sau din dorinta pierduta de a mai lupta cu sistemul, ci pur si simplu din ceea ce vad in jurul meu. Nu cred ca exista roman care sa nu vrea sa plece, chiar si pentru o vreme, din aceasta tara; care, daca n-ar avea prieteni si familie, ceva care sa-l lege de glie, nu s-ar imbarca in primul vis de aici.
Romania este facuta strict ca si punct de nastere accidental, ca si stat imperfect care poate sa asigure numai minimul necesar, subzistenta fizicului. Nu avem ce cauta aici, in practica, decat pentru a ne naste si pentru a muri, un fel de Rai chinuit si, din pacate, populat. Iar in acest sens aduc in fata voastra soarta multora nascuti spre sfarsitul comunismului si viata lor pana acum, chinul zilnic si constant, prostia pe care o intalnesc la tot pasul, marlania si disperarea. Este inuman ce se intampla cu ei, cu educatia cretinoida pe care o primesc, cu felul in care le sunt taiate aripile ori de cate ori incearca sa-si ia zborul si sa-si traiasca viata. Sunt apoi fortati sa negocieze sistemul, sa piarda legatura cu visele, sa trudeasca si sa mimeze democratia reprezentativa la care nu sunt interesati sa participe. Nu au de ce, nu ii intereseaza o tara in care totul este o farsa, un joc marsav si o coruptie de sine statatoare.
Continue reading »
Nu uitati de Blogscaruri, puteti vota de azi si pana pe 20 Februarie aici.
Autoritatile din China au arestat aproximativ 20 de oameni (si trimis la moarte doi) intr-un scandal pe tema laptelui. Baietii scapasera niste melamina in produsele lactate. Au murit 6 copii. O fi bine, n-o fi bine? – NY Times
Din ciclul “noi abia acum am aflat”, un articol din The Economist ajunge la concluzia ca tranzitia de la comunism la capitalism in Rusia a omorat oameni. Si la noi, dragilor. Si la noi.
De pe la noi, tot din era tranzitiei, Radu Mazare a denuntat Trabantul lui Adrian Nastase la Europa Libera. Amandoi sunt inca in viata. -CevaTariceanu
Top 10 whiskey-uri, dupa unii. – The Independent
Hugo Chavez isi roaga cetatenii sa-l lase la putere pentru totdeauna sau daca nu, sa-i comunice si lui si va pleca in 2013, promite el. Ah, democratia in America de Sud! – Philly.com
