Spuneam unui prieten la un moment dat ca mi-ar placea sa vad un film american in care eroul moare primul. Nici sa nu te prinzi prea repede de toata povestea, vezi ca actorul pe care l-ai identificat ca fiind salvatorul, eroul si personajul principal moare. Ramai blocat in film si te intrebi ce o sa urmeze, cand o sa apara altul. Eh, nu mai apare, ala care era a murit in timpul unei cascadorii, fulgerator si fara vreo explozie imensa, doar lovit in cap de o piatra. Aia rai conduc filmul mai departe, fac tot ceea ce trebuie sa faca, se duce dracului totul si tu termini filmul neintelegand ce s-a intamplat, cum de nu castiga baietii buni. As da bani seriosi pentru o astfel de pelicula, as rade cu lacrimi la ponk-ul acela sec al pietrei de capul lui James Bond sau cine stie ce alt erou imaginar. Macar pentru o ora si treizeci de minute, viata n-ar mai bate filmul.

Desigur, ar insemna ca Hollywood-ul s-a maturizat, ca scenariile nu mai sunt aceleasi istorii rastalmacite de acum jumatate de deceniu, ar insemna ca pana si Criza a luat sfarsit. As bea un Pepsi Light cu satisfactie. Si revenind, cumva, la politica, desi n-am parasit-o ci doar am elucubrat nitelus pe plaiuri ceva mai metaforice, incerc sa-mi dau seama ce dracului cauta cei 22 de mari intelectuali si dizidenti cu jalba la Barack Obama, milogindu-se sa nu le lase tarile de izbeliste in fata resurgentei rusesti. Ca sa fiu sincer si direct, eu n-o vad in Romania. Da, ma alatur miilor de alti oameni care au citit stirea respectiva si au zambit amar la disperarea unor fosti, mai mari sau mai mici.

Ca sa ma aberez in continuare, istoria nu are sens decat daca este privita inapoi. Scrisoarea respectiva nu are nicio importanta acum, in vara aceasta, dar vara urmatoare, luand in calcul toate celelalte evenimente, s-ar putea sa aiba. Si asta ma pune putin pe ganduri, ba chiar imi ridica o spranceana si ma face sa ma intreb care-i sensul, in afara publicitatii cersite international de aceiasi fosti. De ce sa nu lase America pe rusi sa recolonizeze Europa de Est? Si de ce e semnata de alde’ Constantinescu, Jimmy Carterul generatiei noastre, Lech Walesa si asa mai departe, nume aproape pierdute in memoria colectiva a cocalarului roman? Se poate sa fie doar pentru ca se implinesc 20 de ani de la inceputul caderii comunismului. Se poate sa fie si mai mult, insa.

In ceea ce priveste vizita recenta a Presedintelui Obama in Rusia, nu cred ca am fost vanduti la sale cu vreo matriosca politico-perversa. Din contra, nu cred ca s-a intamplat mare lucru intre ei, pentru ca Obama nu ar fi comis greseala lui Kennedy cu Hruscev. Daca urmam firul povestii pana la capat, vedem ca SUA doreste resetarea relatiei cu Rusia, ca Obama se duce la Moscova si obtine, in esenta, zboruri prin spatiul aerian rusesc si niscaiva biznis bilateral, ca se intoarce acasa si ca, la vreo saptamana si un pic dupa, apare povestea asta cu scrisoarea, dar numai dupa ce tot analistul de politica externa si-a dat cu parerea ca nu s-a intamplat nimic. Deci n-aveam cum sa fim vanduti, n-aveau cum sa uite americanii de noi si asa mai departe. Subtextul este altul..

Imaginati-va cum vom vedea aceste lucruri peste un an, dupa alegerile prezidentiale, dupa ce criza ne va lovi cum trebuie, ca rezultat al unei guvernari defectuoase si, cu toate acestea, ca-n filmele de Hollywood, baietii buni vor trebui sa castige. Eh, acum identificati baietii buni in Romania. Eu nu-i vad. Ma gandesc, doar, ca personajul principal moare primul.