In timp ce jurnalismul romanesc isi da cu parerea apropo de internarea lui Traian Basescu, doar doar o ajunge Geoana Presedinte la spartul targului, politicienii se dau peste cap in spiritul reformei democratice. Am avut congresul PSD, de unde s-a evidentiat, in mod surprzinator, Victor Ponta ca Presedinte al partidului, acum cel al PC de unde s-a ridicat un cetatean pe nume Daniel Constantin, iar saptamana viitoare avem un eveniment marcant sub sigla PNL, unde Ludovic Orban va juca rolul nefiresc de lider in asteptare. Toti trei sunt politicieni ceva mai tineri, ba chiar vag cunoscuti, in masura in care s-au evidentiat putin spre deloc in constiinta populara. Pot spune, chiar, ca toti patru sunt din aceeasi categorie generala, avand in vedere ca nici Crin Antonescu nu era cine stie ce mare imagine publica inainte de 2009. Pe Ponta il stim cu totii, in medie, drept un pesedist cam de pe vremea lui Adrian Nastase, functionar sau ceva de genul acesta (putini romani l-ar identifica drept seful Corpului de control al PM-ului). Si mai putini si-ar aduce aminte sau ar sti de faptul ca nu si-a murdarit mainile, cat timp a fost in acel post. Crin Antonescu parca a fost un Ministru minor de pe vremea CDR si avea ceva plete, iar daca n-ar fi fost candidatul anti-Basescu par excellence, nu i s-ar fi schimbat imaginea de atunci. Ce a facut intre CDR si acum e un mister. Daniel Constantin este, cel putin conform Google, fostul administrator colonial al insulei Réunion si in niciun caz seful APIA pe vremea guvernului PDL-PSD. Din partea PD-L, inca nimic. Se vorbeste de reforma, dar se pare ca nu s-a primit inca ordinul de unde trebuie sa se si activeze, in spiritul democratico-executiv cu care ne-au obisnuit. Ceva tot va urma, in mod cert.
In mod surprinzator, partidele reactioneaza intr-o directie noua, aceea a tinerelor sperante, dupa mai bine de 20 de ani de dinozauri cu nume patate si scandaluri de coruptie. Pe de-o parte, reactia partidelor PNL, PSD si PC vine din pierderea luptei finale cu Basescu. Pe de alta, insa, observa si clasa politica faptul ca orice reforma, chiar si in nume, ajuta al dracului de mult. Nu este vorba despre nevoia unor oameni noi, in sine, ci faptul ca sistemul insusi nu mai poate supravietui pe randament descrescator. Prezenta la vot scade, politicieni precum Basescu sau Iliescu nu prea se mai gasesc deja-formati in randurile partidelor actuale, iar electoratul nu mai inghite chiar orice Geoana pe care-l pot arunca organizatiile politice in direcita urnelor de vot. Cu alte cuvinte, de la ideologii in jos, totul trebuie regandit, cel putin la nivel urban, in golul pe care il va lasa ultimul dinozaur politic in urma sa. In doi ani de zile e nevoie ca partidele deja sa aiba candidati clari pentru urmatoarele alegeri prezidentiale. Mai mult, este nevoie de politicieni care sa detina un miez de populism credibilitate. Democratia asta e altfel si sa nu fiti surprinsi cand majoritatea candidatilor la prezidentialele de peste 5 ani, ba chiar si castigatorul acestora, va folosi o buna parte dintre tertipurile predecesorului: politica, furaciune a banului public, orice vrea clasa politica, bine, dar cu mimarea interesului cetateanului, cu o mica spaga data votantului care te-a pus acolo. Ori o buna parte dintre partide, mai exact toate cu exceptia unuia, nu vor putea, in ideea in care scena politica ramane neschimbata, sa spuna ca au reformat statul roman din temelii in 2012 sau in 2014. Si atunci, reforma interna e singurul lucru pe care il pot face.
Nu sugerez, in vreun fel, ca anumite heirupisme politice ale prezentei guvernari pot fi mascate drept reforma institutionala. Dar, in situatia in care PDL-ul se misca inspre rural, nici nu trebuie sa o anunte prea clar la televizor. Tinerii educati dau bine in urban, din pacate.
Nu stiu daca ati ascultat inregistrarea sau daca ati citit stenograma de la comisia Udrea (click aici pt articolul din Gardianul), dar v-as sugera sa va relaxati si sa n-o faceti, pentru ca va veti pierde timpul. Din franturile de fraze si parerile date la lovita-i pomana nu apare niciun secret fantastic si nicio chestiune mai picanta din spatele cortinei. Mai degraba, e o discutie purtata intre niste oameni complet paraleli cu realitatea, in acelasi stil de haide sa haidem. In cel mai bun caz este un mesaj cat se poate de politic transmis lui Orban sau lui Saftoaica (cel mai probabil ei). Ceilalti membri ai comisiei au importanta politica a unei nuci de cocos, iar lui Orban, golaneste vorbind, i se rupe-n 14.
Am evitat destul de mult timp o analiză a situaţiei din PNL datorită congresului naţional pe care partidul intenţionează să-l organizeze pe 20 ale lunii. Sincer să vă spun, nu ştiu dacă aş putea să nominalizez câştigătorul acestuia înainte de evenimentul propriu-zis. Din presă citire, s-ar putea să fie Crin Antonescu, deşi mă îndoiesc că acesta va beneficia de altceva decât de un vot negativ la adresa lui Tăriceanu. Ludovic Orban e şi el pe acolo, incercandu-şi autoritatea de joker la pachetul de cărţi, iar Dinu Patriciu a început să apără cam des pe la televizor, în plin sezon de speculaţii pe tema unui candidat surpriză din partea Liberalilor la alegerile prezidenţiale din sezonul toamnă-iarnă.
Situaţia este complexă, deci, mai ales când citeşti un articol ca acesta şi-ţi dai seama că omul are completă dreptate: Nu e neapărată nevoia ca Tăriceanu să plece. Problemă, însă, este legată de felul cum privim lucrurile: Au şanse să câştige? Cât se îmbată cu apă rece un partid de 15-18, hai, 20% într-o situaţie de accident cosmic? Baza partidului nu va creşte extraordinar de mult în acest an, oricât şi-ar dori liberalii să creadă că pot strânge de la unii şi de la alţii, oricât de mult şi-ar îndeplini rolul de opozant al puterii. Până la urmă, urmează un scenariu à la Năstase, în care Tăriceanu este sacrificat intereselor din partid şi faptului că nu a vrut la guvernare cu Băsescu sau unul à la Geoană de anul acesta, în care este lăsat să candideze pentru a-şi rupe gâtul în faţa lui Băsescu? În orice situaţie partidul moare. Crin Antonescu, cu toate capacităţile de bun orator şi susţinerea organizaţiei de femei PNL-iste, ar fi, de asemenea, mâncat de viu de către Băsescu pentru lipsa sa de experienţă în actul politic executiv. N-a mai fost ministru de când avea plete, iar faptul că şi-a făcut transferul de la Camera Deputaţilor la Senat nu sugerează, neapărat, vreun plus de potenţial prezidenţiabil la nivel naţional.
Să spunem că PNL-ul este lipsit de oameni de calitate este o prostie, dar la fel de uşor ar fi să ignorăm faptul că, aşa cum au arătat ultimii ani, nu este capabil să guverneze singur. Asta este realitatea şi cu ea mergem înainte, de unde şi ideea că o soluţie de compromis pentru şefia partidului nu se traduce, automat, şi într-o victorie la urne. La modul serios, nimic nu s-ar traduce într-o victorie la urne pentru PNL anul acesta. Asta nu înseamnă să ignorăm în totalitate partidul, doar să înţelegem că lupta din interiorul său se duce pe principii. A avut sau nu Tăriceanu dreptate, când a refuzat să se facă preş, din nou, lui Băsescu? La modul uman, a fost o decizie logică şi normală, sub clasica egidă românească “ba pe-a mă-tii”. La modul politic, al interesului de partid, ar fi fost excesele guvernării PNLA±PSD acoperite de venirea crizei şi de maşinăria de comunicare politică PDL-PNL? Şi dacă da, Tăriceanu n-ar fi zburat oricum din post? Spiritul de frondă anti-Băsescu ar fi destul să-l ţină la putere, în situaţia în care PNL-ul nu va pupa guvernarea în viitorul previzibil? Contează, până la urmă?
Nu mai vorbim de lideri locomotivă, asta e problema. Şi poate că ar fi timpul ca PNL-ul să fie primul partid care să aleagă un manager bun ca Preşedinte de partid şi să nominalizeze pe altcineva pentru Preşedinte al ţării. E doar un pic cam târziu pentru succes în ambele deziderate.
-MD
Mie mi se pare ca acest vot uninominal este o treaba pe care s-au facut foarte multe speculatii iar pana la urma vom vota tot ceea ce vor partidele sa scoata in fata.
Stie careva dintre voi, la nivelul Romaniei, vreo lupta directa pe vot uninominal intre doua nume grele din partide? Eu nu am observat. Era azi sau ieri intr-un ziar un articol in care se scria ca Elena Udrea o sa lupte in colegiul 25 parca cu Monica Anghel si cu Oana Zavoranu, iar mai nou si cu Catalin Smarandescu. Mie unuia aceasta lupta mi se pare din categoria hai sa facem circ. Partidele si-au negociat colegiile in asa fel incat sa nu se intalneasca doua nume grele fata in fata. Tot ce e posibil ca dupa 30 noiembrie sa avem si opt sau noua surprize deoarece “no nameurile” ar putea sa doreasca sa investeasca suficient de mult incat sa incurce pe vreun nume greu din politica.
In opinia mea uninominalul romanesc s-ar putea traduce prin: voi aveti puterea de a va alege direct parlamentarul, dar veti alege ceea ce noi va oferim, respectiv intre un nume cu notorietate si un cvasinecunoscut de la partidele oponente. Partidele oponente sunt bucuroase pentru ca in colegiile sau circumscriptiile vecine reciprocitatea functioneaza.
Cu listele de Bucuresti in fata nu mi se pare ca ar iesi lupte de angajament decat intre Crin Antonescu si Razvan Teodorescu (ceea ce ma face sa cred ca vremea domnului Teodorescu a cam apus in PSD), la Senat in colegiul 2 si probabil in colegiul 10 Ecaterina Andronescu, Cristi Banu si Gheorghe Udriste au cam aceeasi notorietate, iar la Camera Deputatilor as vedea ceva competitie intre Ludovic Orban si “senatorul muschilor” Marius Marinescu, cu Marinescu trimis la sacrificiu iar pe colegiul 5 Dragos Dinca cu Georgian Pop s-ar putea sa dea o lupta mai dura (tinand cont ca Georgian Pop este consilierul – asadar apropiatul – lui Mircea Geoana si pe langa asta si un tip super capabil – asa cum am inteles din spusele altora, in timp de Dragos Dinca este deja un nume cunoscut in sector).
In rest, liniste si pace fratilor, ca doar v-am dat uninominal sa alegeti ceea ce noi va oferim mai bun.
Nici nu stiu ce sa spun. Ori nu sunt eu legat la firul rosu al evenimentelor, ori este una dintre cele mai plictisitoare campanii electorale din cate am vazut, iar saptamana asta este ceva mai moarta decat un membru din Noua Dreapta pe insula Lesbos. Luni m-am uitat cu ceva interes la emisiunea Meciul Serii, cu Orban, Blaga si Gusa. Zambitori toti, ce sa zic.. Ludovic in sus, Vasile in jos, raspunsuri, la prima vedere, similare, desi Nenea Lars spune ca mai nu.. Ma rog, pana una, alta, lipsa totala de concurs intre Blaga si Orban, iar Gusa era si el pe acolo. Blaga mi s-a parut slabutz, Orban fals si arogant, iar Gusa cvasi-convingator, dar incapabil sa puncteze credibil.
Si mi se pare cam dubioasa treaba, in situatia in care Sorin Oprescu, conform mai tuturor sondajelor, matura pe jos cu contra-candidatii sai, contra-candidati care fac parte din partide mai mult sau mai putin participante la blaturi de nivel national. 40% din intentia de vot pentru Oprescu pe capitala mi se pare de o cretinatate incredibila, pentru ca nu inteleg cam care ar fi sensul votarii sale in logica ‘raul cel mai mic’. Daca sondajele sunt adevarate, acesta intra in turul 2 cu Blaga. Finantare are, se pare, de la oameni de afaceri precum Costel Bobic si Marius Locic, care in ultima vreme au cam jucat la toate capetele posibile din politica.
Blaga si Oprescu ajung in turul doi, iar PDL-istii o sa-l atace pe doctor cu toate armele din dotare. Cel mai probabil vom vedea mai multa mizerie in turul doi decat in restul campaniei, asa ca poate ca aceasta perioada sa fie doar de asteptare inaintea furtunii..
“Potrivit unui sondaj INSOMAR, pe locul întâi în topul preferinţelor bucureştenilor este Sorin Oprescu cu 39,4%, pe locul doi Vasile Blaga cu 24%, iar pe locul trei Ludovic Orban cu 11,7%.” – Realitatea TV
Si eu sunt Robin Hood. Am mai scris pe tema asta si sustin cele spuse aici. Nu-mi pot explica ceea ce se intampla decat prin faptul ca PDL-ul isi sperie electoratul cu Oprescu. Altfel nu-mi pot explica cum poate omul asta sa aiba 40%. Cum spunea si Iosif Boda la emisiunea in care s-a prezentat sondajul, PDL-ul alege o strategie foarte pacatoasa pentru turul intai. E clar ca la asta se referea.
Pana acum vreo cateva zile, imi venea foarte greu sa nu tin cu Sorin Oprescu in lupta sa pentru candidatura la Primaria Capitalei. Nu l-as fi votat nici intr-o mie de ani, dar il consideram un mic shou de margine la circul electoral, un cetatean care, intr-un jemenfichism total fata de adunatura de interese din care facea parte, isi bagase bisturiul de chirurg in toti si toate si se aruncase in cursa pentru Primarie. Motivatia sa fusese simpla: Pe ultima suta de metri a carierei sale politice chiar nu mai avea ce pierde, iar PSD-ul refuzase sa-i faca vreun favor. Frumos, m-am gandit. Shou-ul poate sa continue.
Actiunea omului poate fi inteleasa prin prisma informatiilor care exista in domeniul public. Mai degraba politician decat doctor, domnul Oprescu este un om pragmatic. Partidul Social Democrat, in totalitatea sa institutionala, nu i-a facut nici un favor. Ba, mai mult, l-a carotat sistematic, de cate ori a candidat la functii din partid sau din domeniul public. Tradare, numele tau e Vanghelie! ar acuza domnul Oprescu. Apropiat de hertz-ul lui Ion Iliescu, Oprescu nu percepe actiunea sa ca pe o incercare de scindare a partidului. Din contra, este o eficientizare a sinergiei faptelor. Stie ca se poate intoarce oricand in partid, prin bunavointa lui Iliescu, iar, in scenariul ideal, tot el poate veni si cu streangul pentru gatul domnului Geoana. Vanghelie, in contextul luptei dintre factiunile partidului, nu este altceva decat un amarat de executant.
Asa ca s-a aruncat in cursa, si-a depus candidatura si a zambit strengareste camerelor de luat vederi. Oprescu are notorietatea necesara in Bucuresti si dispune de experienta candidaturii la Primaria Capitalei, lucru ce nu poate fi spus despre principalul sau contra-candidat PSD-ist, Cristian Diaconescu. Mai mult, odata cu incercarea mai multor partide de a-i stopa candidatura, Oprescu a sarit si din marja de eroare a sondajelor. Daca o tine tot asa, la un moment dat, poate spera chiar ca domnul Diaconescu sa se retraga dintr-o cursa in care nici nu-si prea dorea sa intre. Totul a mers ca la carte, ‘patimile lui Oprescu’ venind in paralel cu sarbatorile pascale. Am avut, intr-o masura, dreptate.
Domnul Oprescu a mai vazut, odata cu decizia Curtii de Apel in legatura cu candidatura sa, ca isi gaseste aliati si din alte tabere, ceva mai mari decat ale dansului si forte interesate, macar din punct de vedere tactic, de slabirea PSD-ului. Cum altfel sa-si explice, in justitia ultra-politizata din Bucuresti, hotararea Curtii de Apel, care i-a dat dreptate in recursul sau? Degeaba au incercat cam toate partidele sa-l opreasca intr-o prima faza, daca alte forte ii transmit ca se poate. Nici incercarile Doinei Mocanu, o necunoscuta in graba trezita de simtul civic si atent instruita de avocata -peste noapte- personala, nu au reusit sa-l opreasca.
Contra-candidati precum Blaga sau Orban sunt, deocamdata, doar nori la orizont pentru Oprescu. Interesul sau principal, dupa cum bine si-a dat seama, este notorietatea. Are destule semne, deocamdata, ca ceea ce face e bine, iar speranta sa intr-un miracol la urne se explica prin pragmatismul pe care-l crede subinteles chiar si de catre electoratul PSD. Spera si ca, in slaba lumina data de aparenta sa independenta politica, sa atraga destule voturi de la cei sictiriti si total dezinteresati de politica partinica a acestei decade. Daca isi va continua cursa, veti intalni multi apropiati de-ai dumneavoastra care il vor sustine, aceiasi oameni care pana nu demult nici nu ar fi stiut cu ce se mananca politica in Bucuresti sau in tara. Acei nehotarati inconstienti vor reprezenta si bazinul sau electoral, impreuna cu o parte din electoratul PSD.
Va fi, in mod sigur, un shou la marginea circului. Dar, tot la fel sigur, nu va fi si circul adevarat. Sperantele domnului Oprescu sunt la fel de realiste ca si ale lui Cozmin Gusa (care a sarit la atac instant drept singurul si adevaratul candidat independent) in ceea ce priveste castigarea unui fief ultra-politizat, iar, oricat de mult s-ar confunda cu dorinta votantilor pentru schimbare, Oprescu nu isi poate indeplini visul din simplul motiv ca-i lipseste masinaria electorala. Ajutorul oferit de aripa Iliescu nu ii va fi indeajuns, oricata tradare ar exista in randul oamenilor lui Geoana. Dansul spera, cred eu, sa rupa cercul vicios in care se afla electoratul si sa iasa din mediocritatea aferenta unei cariere politice banale. Se imbata cu apa rece, iar unica concluzie a candidaturii sale, mai mult decat probabila in acest moment, este ca nu va reusi altceva decat sa faca jocurile altora. Deocamdata, ii convine si lui. Problema e ca se va trezi la un moment dat si isi va da seama ca nu are nicio sansa reala. Ramane de vazut daca se va intampla inainte de sfarsitul campaniei sau la numararea voturilor.
-MD
