Ferenczy Atilla are un articol interesant pe tema interpelarii transmise de europarlamentarul Ramona Manescu catre Comisia Europeana cu privire la eficienta DNA-ului.
“Un exemplu concret în acest sens este chiar faptul că în perioada cuprinsă între 1 iulie şi 31 octombrie, Departamentul Naţional Anticorupţie (DNA) a trimis în instanţa 122 de învinuiţi dintre care doar 17 pot fi încadraţi în categoria “corupţiei la nivel înalt”. Prin urmare, datele prezentate chiar în Raportul Comisiei arată clar faptul că, din punct de vedere al dosarelor soluţionate, rezultatele Departamentului Naţional Anticorupţie sunt neconvingătoare.”
Da, CE are un limbaj destul de subtil cand vine vorba de rapoartele sale si da, sa spui ca lupta anticoruptie in Romania are succes e tras de par. Raportarile sunt umflate. Dar asta nu releva, neaparat, o lipsa de eficienta.
Nu mi-e clar daca asasinarea politica a lui Nemirschi a fost executata ca reactie la Monica Ridzi sau invers. Avand in vedere faptul ca nici pedelistii nu-s prosti, cel mai probabil ca schimbul a fost facut, insa, iar asta e lucrul cel mai important. Chiar diplomatic de civilizat s-a derulat treaba, daca stam sa ne gandim. Traian Basescu le va pune cruce amandurora cu un moment de ‘ba, imi pare rau’ a la Norica Nicolai si cu asta, basta.
Nu vad sensul comisiilor de ancheta parlamentara pentru cei doi, insa. Per total, nu pare altceva decat heirupismul parlamentarilor de a se declara mai dracu decat Dracul insusi, fara vreun sens exact. Iar aici vorbim, in principiu, despre separatia puterilor in stat, concept complet necunoscut pentru unii dintre reprezentantii nostri. Cumva ce se incearca aici sa se faca este bine, din acest punct de vedere. Nu trebuia, insa, sa se ajunga la acest stadiu de circ. Ba, al dracu’ Nastase asta, nu-l poate dovedi nimeni! Chiar asa am ajuns? Fara sa-i iau apararea, pe Arogant il taram prin toate salile de judecata de vreo 3-4 ani de zile, dar cand vine vorba de Nemirschi si Ridzi, doi politicieni pe care nici macar jumatate din populatia urbana, educata si activa nu i-ar identifica drept Ministri, se poate la tocmeala? Sau care-i moneda de schimb, pana la urma?
Din cate am vazut la Turcescu aseara, mai exact primele 3 minute, pana sa ma prind ca-i show de show, am inteles ca Mutu e cumva legat de scandalul recent legat de cazul Popoviciu. Adica, iar aici va rog sa ma iertati daca nu prind exact firul blamului, Mutu a fost cu o tipa, care-i fata altuia, care la randul sau e Consul in Italia, care tara are si ea magazine IKEA, de unde tragem concluzia ca domnul Crin Antonescu, care ar putea sa treaca de suedez, este, de fapt, mama lui Turcescu. Am inteles bine? Scandalul acesta l-ar include si pe Ceausescu, la un moment dat, daca s-ar intinde legaturile destul de mult. La dracu, daca e s-o luam p-aia dreapta, si eu vreau un poäng de nu stiu cat timp!
Mă minunez de fiecare dată când unui politician îi este cerut să comenteze o ştire. Partea cea mai interesantă vine atunci când trebuie să se pronunţe asupra posibilelor acţiuni ale unei alte persoane. Este interesantă pentru că, de obicei, judecă acţiunea respectivă apriori, creând un fel de realitate artificială în care respectivul urmează să ia o decizie. Ştiţi, cam ca în vorba aia de copii, “cine ajunge ultimul e un ou stricat”. Dar să luăm un exemplu.
CSM a respins propunerea de numire a Monicăi Şerbănescu în funcţia de procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Drept urmare, presa a tăbărât pe politicieni şi ei au dat ce-avut mai bun în ei (declaraţii aici ).
Primul pe listă, domnul Boc: “O lovitură dură dată ministrului Justiţiei”. Domnu’ Boc, avizul este consultativ. Adică i s-a cerut CSM-ului să-şi dea cu părerea ca la o bere nu ca la o şedinţă oficială. O fi o lovitură pentru ministrul justiţiei, că, deh, nu dă bine la presă, dar dură??? E ceva anormal în faptul că CSM nu e de acord cu ministrul justiţiei? Nu. Nu, deloc. Se mai întâmplă.
Urmează doamna Nicolai, care evită oarecum să dea un răspuns şi explică presei că avizul e consultativ. De remarcat că doamna Nicolai este singura care pomeneşte nevoia ca CSM să facă publică şi o motivare, pentru a proteja dreptul la imagine al doamnei Şerbănescu. Şi pentru a lămuri boborul aş adăuga eu.
Domnul Ponta, aflat pe poziţia 3 în lista celor care au dat declaraţii îşi spune poezia şi ne anunţă că “aşa cum pe Morar nu îl recomanda nimic altceva decât faptul că a fost propus de Monica Macovei, aşa şi pe Monica Şerbănescu nu o recomandă nimic altceva decât că a fost propusă de Cătălin Predoiu”. Până aici, totul ar fi ok. O înţepătură aiurea, dar inofensivă. Domnul Ponta se aşteaptă ca domnul Băsescu să nu treacă peste avizul CSM. Şi de ce nu, mă rog? E consultativ!
Domnul Bolcaş ne spune că judecata celor din CSM nu poate fi decât valabilă, de vreme ce aceştia o cunosc pe doamna Şerbănescu. După acest comentariu, ne spune că, în calitate de deputat şi membru de partid, nu poate, de fapt, comenta decizia CSM. Noroc că reporterul a prins câteva secunde în care domnul Bolcaş nu era nici deputat, nici membru de partid şi a apucat să facă un comentariu.
Domnul Eckstein este, cred, cel mai sincer dintre toţi şi probabil cel mai lucid. Ne spune, sec, că de fapt e vorba de un fel de declaraţie de independenţa a CSM. La ce o să folosească pe viitor, rămâne de văzut.
Lista este încheiată de domnul Andon, care regretă decizia CSM, dânsul considerând că exact doamna Şerbănescu lipsea DNA-ului. Eu înţelesesem că rezultatele lipseau DNA-ului… Domnul Andon mai opinează că “în acel discurs alambicat, întortocheat şi neconvingător, Şerbănescu marca exact punctul principal, inclusiv în raport, cu ceea ce este greşit în raportul de monitorizare a României şi se referea la laudele aduse DNA de către experţii europeni, după părerea mea nemeritate, pe care le lua în serios şi le privea ca o lansare pentru ceea ce trebuie făcut ca laudele să fie menţinute. Iar ceea ce trebuie făcut, trebuie făcut exact în consolidarea fiabilităţii soluţiilor DNA în justiţie”. Oare o fi rostit fraza asta pe nerăsuflate? Că pe negândite sigur… Adică doamna Şerbănescu a vut o idee genială, dar n-a fost în stare să o exprime convingător, ceea ce, mai în orice tribunal este echivalent cu a nu avea nici o idee. Apoi aflăm şi ce gândeşte doamna Şerbănescu despre raportul Comisiei: a lăudat pe nemeritate DNA-ul pentru a-i arăta direcţia bună. Aş fi curios să aflu de ce Comisia a aplicat această strategie doar cu DNA-ul şi în rest a criticat pe rupte.
În fine, unde sunt cât de cât de acord cei intervievaţi e că domnul Băsescu n-ar trebui să treacă peste avizul CSM. Şi asta e un fel de definire a realităţii. Adică au spus deja ce ar trebui să facă domnul Băsescu, deşi avizul este consultativ. Ca şi avizul pentru suspendarea preşedintelui, dacă vă aduceţi aminte. Oare domnul Boc de ce nu şi-a dat cu părerea despre ce ar trebui să facă domnul Băsescu?
Jude în Romanică explică avizul negativ dat de CSM Monicăi Serbanescu, propunerea Ministrului Predoiu pentru şefia DNA. Interesant scris şi cu ceva argumente absolut obiective, deşi nu prea văd această victorie indirectă a lui Băsescu drept un război câştigat. Din contră, abia acum începe.
Foto credit Mediafax.
Dacă ar fi să credem Realitatea TV, atunci neînceperea urmăririi penale a Deputaţilor Adrian Năstase şi Miron Mitrea ar fi, în vreun fel, breaking news şi ştire de ultima oră. Înţeleg că o televiziune de nişă nu poate servi intereselor majorităţii populaţiei, de unde-mi explic şi nevoia de a transforma acest eveniment într-un fel de surpriză. Ori, pentru orice cetăţean român cu bun simţ, rezultatul de astăzi este doar confirmarea unui adevăr de mult ştiut.
Camera Deputatilor, convocata in sesiune extraordinara, a respins miercuri cererile de urmarire penala a fostilor ministrii Adrian Nastase si Miron Mitrea. In sala au fost prezenti 276 de deputati, din care 120 au votat pentru inceperea urmarii penale a lui Adrian Nastase si 160 pentru cea a lui Miron Mitrea. Pentru inceperea urmarii penale erau necesare 218 de voturi. Livia Saplacan, purtatorul de cuvint al DNA, a declarat pentru HotNews.ro ca dosarele sint blocate definitiv si procurorii le vor inchide. – HotNews
Deloc dificilă soluţionarea acestei probleme, dacă stăm să ne gândim din punctul de vedere al unui Deputat. Pentru câteva momente, chiar m-am pus la mintea unuia dintre ei, încercând să înţeleg situaţia. Pornim de la ideea că DNA-ul a fost creat ca şi instrument politic, iar legea care-l guvernează, împreună cu schimbările aferente, nu-l transforma în vreun bisturiu neiertător pentru cancerul corupţiei din România. Cancer de care cu toţii suntem responsabil, mai puţin noi, cei prezenţi, care se exclud din simplul motiv că aşa e frumos. Apoi mai există şi argumentaţia dosarelor, cazurile în sine: Să-l trimit în anchetă pe Mitrea pentru că şi-a făcut piscină sau pe Năstase pentru termopane? Hai să fim serioşi, la câţi bani au furat oamenii ăştia, e chiar ridicol aşa ceva! Nu că m-aş aştepta, ca deputat generic, să le vină şi lor rândul, cu cazuri răsunătoare de corupţie, dar nici n-are sens să votez pentru o făcătură politică ale cărei argumente sunt atât de slabe, mai ales când sunt adus pe acea listă din Parlament prin voia partidului meu.
Normal şi cumva logic, nu? Să fim oameni, în toată degringoladă asta pre-electorală, crede cineva că Deputaţii ar fi votat pentru începerea urmăririi penale doar ca să transmită un mesaj Uniunii Europene sau ca să-i oprească pe cei doi în vreun joc politic abil? Arătaţi-mi mie geniul ăla de Deputat, vă rog! Majoritatea au votat fix aşa cum le-a spus partidul, iar cei care au avut mână liberă, recte PSD, au votat la mişto, ştiind deja că nu s-ar găsi 218 voturi pentru trimiterea celor doi în urmărire penală nici să-şi promită Băsescu demisia. Dar e breaking news, totuşi.
Sesizarea pentru urmărirea penală a celor doi se mai poate face într-o nouă sesiune Parlamentară, spre a se citi “după alegerile generale, în funcţie de cine câştigă”. Până atunci, vă rog să nu mai veniţi cu argumente d-astea nebuneşti gen balanţa puterilor în stat sau aberaţia pe care a reprezentat-o actul parlamentar de astăzi, că dor la diblă şi indobitocesc electoratul.
-MD
Codruţa Kovesi i-a extins mandatul lui Daniel Morar cu 90 de zile. Ministrul Justiţiei a sugerat-o pe Monica Şerbănescu drept noua şefă a DNA. Jude în Românică are biografia dânsei. Citez părţile interesante:
“E din Buzău şi are 47 ani. În 2003 o regăsim în prima echipă a PNA-ului lui Amariei, după care Botoş o ia în Parchetul General ca şi consilieră lui, pentru 3 ani. În această perioadă scrie o carte, dar îl pune pe copertă şi pe şeful ei. În oct. 2005 devine doctor în drept pe crimă organizată. Kovesi, instalată ca Procuror General, renunţă la serviciile ei după un an. Are specializare în siguranţă naţională şi crimă organizată. Nici un curs de anticorupţie. Nu a dat niciun interviu, nu are nicio expunere publică.”
În rest, mici probleme cu declaraţia de avere, în sensul că doamna Şerbănescu uită să şi le depună anual. Mai mult, si le cam schimba din mers. Dar asta e, important e că Sergiu Andon, acel mare apărător al Constituţiei, crede că femeia e okay.
-MD, cu multumiri lui JR
Blogul Europe.view are un articol despre Daniel Morar. Vă invit să-l citiţi.
Edward Lucas, corespondentul the Economist pentru Europa Centrală şi de Est, i-a luat interviul lui Daniel Morar pe tema luptei anticorupţie. Va scrie şi un articol săptămâna viitoare pe blogul său. Lucas a subliniat că the Economist nu acceptă advertoriale, aşa cum au sugerat unii membri ai mass-mediei româneşti. Sorry, Ioska, dar chiar n-ai avut dreptate. Una-i ce se întâmplă în presa din România, alta-i acolo.
Cică n-avem traducere pentru cuvântul “accountability”. Aşa e. Responsabilitate nu se apropie de termenul exact din limba engleză. Da’ voi aveţi, mă, traducere la “ciorbă de perişoare”, ‘ţi-ai dreacu de engleji?
“FIGHTING corruption in a country that tolerates it is a lonely job, and Daniel Morar may not have his for much longer. Intensely disliked by most of Romania’s politicians and vilified in the media, he reaches the end of his term as head of the Romania’s anti-corruption agency on August 12th. A government announcement on his future—and likely replacement—is expected imminently.” – The Economist
Complexa si cu multe aspecte este realitatea in care traiesc parlamentarii nostri (video link aici). Intr-o aparenta incercare de revigorare a luptei anti-coruptie, clasa noastra politica a decis o elucubranta metoda de auto-responsabilizare legala. Daca inainte exista, chinuit si butusit intr-un colt al constitutiei, principiul unei balante a puterilor in stat (Presedintele dispunea de urmarirea penala a acestora), acum intreaga situatie s-a simplificat: DNA-ul vrea sa inceapa urmarirea penala a unor demnitari, membri ai Camerei Deputatilor? Nici o problema, Camera Deputatilor decide, intr-un cvorum strict politic, ce se va intampla cu ei. Boieri pe boieri se mustra, iar Voda chiar nu mai are nimic de zis. Plebea sa taca.
Ca sa ne intelegem: Camera Deputatilor hotaraste urmarirea penala a propriilor membri. Aceasta se face prin vot, la sugestia Comisiei Juridice a Camerei, Comisie formata din membri ai partidelor politice. Comisia Juridica organizeaza o sub-comisie de raportori, de asemenea formata din membri ai partidelor politice, care sunt doar ‘indrumati’ de catre un procuror. Lucrarile acestei comisii, cel putin in activitatile sale punctuale, sunt secrete. Se organizeaza ore de studiu asupra dosarelor, care de cele mai multe ori au mii de pagini, iar rezultatul iese cu un abracadabra frumos in doua saptamani. Fara prea mult sens, cei vizati in dosare nu au dreptul sa si le vada cat timp dosarele trec pe la Camera, dar in schimb pot fi chemati de comisia de raportori pentru a raspunde punctual asupra unor detalii pe care ei nu le stiu.
Rapiditate, confidentialitate, acces la informatii in cunostinte de cauza: Acestea reprezinta plusurile unui astfel de sistem, din punctul de vedere al domnului Bogdan Olteanu, Presedintele Camerei Deputatilor. Pe scurt, politicul desemneaza politicul sa hotarasca soarta politica a unor politicieni. Nu conteaza conflictul de interese in care se regasesc parlamentarii acceptand aceasta optiune, strigator la cer in orice alta democratie; nu conteaza nici macar princiipile unui stat de drept. Rezultatul va exista, in functie de dorintele politice ale unei clase de boieri, sub forma unei trimiteri in justitie, daca va fi cazul. Justitia se supune legislativului, iar deputatii corupti, masluitori ale unor jimbeli cu iz penal, pot sta linistiti. Sunt protejati. Soarta lor se hotaraste politic, nu ca a muritorilor de rand.
Corupti dar neidentificati, domnii Nastase si Mitrea ar trebui sa stea, pentru moment, ceva mai linistiti. Primesc, pe aceasta cale, si legitimizarea necesara unei viitoare curse impotriva dusmanului intregii clase politice, Voda, Cezar si Zeus la pachet, reprezentati in aceasta dimensiune printr-un marinar saşiu.
