Dupa cum va spuneam in postarea precedenta, am fost plecat din tara. In mod normal, deplasarea aceasta intra in categoria ‘personale’, iar cum de vreun an de zile ma zbat destul de mult sa-mi cresc anonimitatea pe acest blog, lucrurile care urmeaza sa fie prezentate tin, mai mult, de persoana din spatele Codex Politicus si nu de ‘imaginea’ site-ului. Consider, insa, ca unele aspecte ale vizitei tin de tematica blogului si, de aceea, tin sa le descriu aici.
Sunt doctorand in stiinte politice la Universitatea Bucuresti. Am avut placerea si onoarea de a ma numara printre invitatii europarlamentarului Cristian Preda la Bruxelles. Vizita a fost finantata de catre Parlamentul European in cadrul unui program specific de informare pe tema insitutiilor europene. Din cate am inteles, fiecare europarlamentar are dreptul sa invite pana la 100 de persoane pe an. Grupul din care am facut parte a participat la un numar de evenimente si vizite. Am vizitat Parlamentul European si sediul NATO, am participat la un eveniment al PPE si la o dezbatere a Universitatii Libere din Bruxelles cu privire la starea democratiei din Romania.
Evenimentele au fost extrem de interesante, incepand cu speech-urile de la evenimentul PPE si terminand cu dezbaterea sustinuta de profesorii Universitatii Bucuresti la invitatia celor de la ULB. Interesante si vizitele la PE si NATO, desi prezentarea domnului Preda mi-a ramas in minte apropo de programul si datoriile demnitarilor europeni. Parlamentul European este o masinarie imensa, dar dispune de o birocratie functionala si mult mai eficienta decat structura locala. Culmea este ca proportiile nu se prea mentin, in unele cazuri fiind chiar mai putini functionari europeni care sa deserveasca structuri similare cu cele nationale. Am ramas placut impresionat de cunostintele domnului Preda in materie de procedura parlamentara si de usurinta cu care prezinta atat imaginea de ansamblu cat si temele specifice. Atinge problemele cu o precizie clinica, iar detaliile sau nuantarile sunt redate cat se poate de eficient. Este de 9 luni europarlamentar, o perioada adecvata pentru orice demnitar in slujba sa inteleaga si sa se dedice procesului legislativ. Din pacate, insa, avem destule exemple de antitalent in legislativul european. Domnul Preda este un exemplu de “peste in apa” in ceea ce priveste politica la nivel inalt si, sunt sigur, aduce beneficii importante imaginii tarii noastre la Bruxelles.
Sunt mult mai multe de spus pe tema intalnirilor avute si a orasului, a institutiilor vizitate, dar prefer sa ma opresc aici cu descrierea. Nu a fost prima mea vizita la Bruxelles, PE sau NATO, dar a fost prima data cand am facut-o avand baza la Bucuresti. Contrastul este imens si dezamagitor in ceea ce priveste starea natiunii noastre. Domnul Preda impreuna cu alti europarlamentari romani (din toate partidele reprezentate in PE) duc o lupta constanta in privinta imaginii tarii noastre. Este una catigatoare, sunt sigur. Banuiesc, insa, ca problema mult mai mare este cu lupta pe care trebuie sa o duca atunci cand aterizeaza la Bucuresti.
Imi cer scuze, am fost plecat pana la Bruxelles in timpul saptamanii si m-am asteptat sa am conexiune la internet. Din pacate, datorita programului extrem de incarcat si a unor taxe cam ridicole pentru accesul la internet in camera de hotel, am decis sa nu scriu nimic pana ajung inapoi in Romania. Ajuns fiind, va promit un articol maine. Toate cele bune 
Din seria “ce fac ai nostri la Bruxelles”, Alexandru Nazare este Europarlamentar din partea PDL si candideaza in Iunie pentru un mandat intreg la Bruxelles. Blogul sau poate fi accesat aici.
Cat de des va duceti la Bruxelles?
Saptamanal. Plec luni dimineata si ma intorc joi seara.
Stati la hotel?
Am stat si la hotel, dar si la prieteni. Am multi prieteni care lucreaza la Comisie, Consiliu, Reprezentanta Romaniei sau la Parlament. De trei saptamani am reusit sa inchiriez un apartament de care sunt foarte incantat, in special pentru ca este la 5 minute de mers pe jos de Parlament.
Luati taxiul catre PE?
Nu prea am de ce sa iau taxi, stau prea aproape de Parlament acum. Iau taxi de la aeroport. Impropriu spus taxi, sunt de fapt niste microbuze care ne transporta la Parlament. Intr-un microbus intra 7 persoane. Am mers cu deputati polonezi, nemti, englezi etc. Cutuma in parlament este ca fiecare deputat sa plateasca doi euro calatoria, deci cand ne apropiem de “tinta” toata lumea cauta monedele respective prin buzunare. Am aflat si eu “pe surse” ca baroneasa Nicholson strica piata, ea dadea 20 de euro, spre deliciul soferilor si nervii colegilor. Ma rog, oficial aceste curse sunt oferite gratis de PE.
Cunoasteti oamenii de acolo?
In perioada de preaderare, in calitate de consilier la Ministerul Integrarii Europene veneam la Bruxelles si de trei ori pe saptamana. Participam la zeci de intalniri la Comisie sau Parlament. Pe atunci observatorii nostri aveau un singur birou si nici un asistent, loc in care se lucra la foc continuu. Imi amintesc si acum atmosfera aceea tensionata, mai ales inaintea prezentarii rapoartelor de tara. Ne intalneam cu reprezentanti ai grupurilor politice si cu presedinti de comisii. Dupa o vreme am reusit sa-I cunosc si cu unii am ramas in contact pana acum. In momentul cand am devenit europarlamentar am ramas placut surprins cand am vazut ca am primit multe felicitari pe email din partea lor.
Am ramas in contact si cu liderii PPE, pe care am ajuns sa-iI cunosc in timpul negocierilor de afiliere. Pe Antonio LOPEZ (Secretarul General al PPE), Christian KREMER (Secretarul General adjunct) sau Kostas SASMATZOGLOU (Secretarul pe relatii internationale) i-am cunoscut mai bine in timpul sesiunilor managerilor de campanie PPE, intalniri la care fiecare tara isi prezinta strategiile de campanie.
In principiu, daca esti un eurodeputat activ, nu prea ai cum sa nu devii cunoscut. In ultimele doua luni am depus amendamente la 16 rapoarte in Comisia de Afaceri Externe si cea de Bugete. Propunerile mele au ajuns la toti membrii comisiilor respective. Sincer nu ma asteptam sa capat o notorietate asa mare, dar amendamentele mele pe Kosovo, Transnistria sau Valea Timocului au facut ceva valuri. Acelasi lucru il pot spune despre declaratiile scrise pe care le-am depus, care ajung la toti deputatii europeni. Exista adevarate campanii de sustinere ale acestor declaratii (dintre care unele sunt pe subiecte cat se poate de ciudate), campanii care includ si mult “spam”. In timpul sesiunilor plenare primesc si 10 email-uri pe zi de sustinere a aceleiasi declaratii.
Aveti un birou, consilieri, ceva?
Avem birouri la Bruxelles si la Strasbourg, dar si in tara. Multi dintre colegii mei au chiar mai multe birouri in regiunile din care provin. In general un deputat European are doi sau trei asistenti la bruxelles si cel putin unul in tara.
Il gasiti gata-mobilat?
Da. Mobilat si utilat. Pentru fiecare item din birou exista un serviciu in cadrul Parlamentului: serviciul de computere, de telefoane, de chei, de cantine, de carti de vizita, de soferi, de consumabile. Daca se plangea cineva de birocratia de acasa, la PE este mama birocratiei. A durat 4 ore sa obtin cheia de la birou, iar parola de la computer am reusit sa o obtin dupa alte doua ore. Nu am putut in schimb sa folosesc telefonul timp de o saptamana pentru ca nu imi ajunsese plicul cu parola care imi trebuia sa il deblochez. Dupa ce am primit parola telefonul a ramas inca o saptamana setat cu numele deputatului pe care l-am inlocuit, adica Petru Filip. Sa va povestesc o chestie haioasa. Eram la Strasbourg si vroiam sa trimit niste documente “in cantina” la Bruxelles (cantinele sunt deja celebrele cutii in care ne transportam documentele) insa nu gaseam respectiva cutie de culoare verde. Am sunat la “servicul cantine”. Mi s-a spus sa completez un formular, pe care trebuia sa-l “downloadez” de la o anume adresa de pe intranet. Dupa care urma sa trimit formularul la Luxemburg, la servicul central de cantine. Mi s-a promis un raspuns in maxim doua saptamani, evident pe e-mail. Va dati seama ca m-am lasat pagubas. Si doamna Maria Petre are o poveste similara cu “serviciul cantine”, dar o las pe ea sa va povesteasca.
Aveti mocheta in birou? Ce culoare are mocheta?
Avem mocheta. Nu stiu ce culoare are. Stiu in schimb ca e o adevarata tevatura legata de curatenia mochetei. Sunt niste aspiratoare uriase care se activeaza in timpul noptii. Intretinerea sediilor parlamentului este o chestiune foarte costitistoare, am scris cate ceva si pe blog despre acest subiect.
- click pe poza pentru marire
Cum incepe ziua, cat frecati menta si cat munciti? Si la CE?
Ziua de luni incepe de acasa. La cinci jumatate plec. La sapte si zece decoleaza avionul. La noua fara un sfert aterizam si la zece suntem in PE. La aceeasi ora incep si sesiunile in comisii sau working-grupuri. Cine are timp merge si la masa intre 12.30 si 14.30. Daca intarzii 5 minute dupa 14.30 la cantina nu mai esti servit. In jurul orei 16.00-17.00 sunt sesiunile de seara alea comisiilor. In jurul orei 19.00 sunt diverse evenimente, inaugurari de expozitii, concerte. Ceva timp liber am seara, in jurul orei 21.00 cand incerc sa imi ordonez “inbox”-ul deja ticsit de email-uri si agenda de a doua zi. Rar plecam din PE mai devreme de ora 22.00. Sunt insa si saptamanile “verzi”, cele “de circumscriptie”, in care nu sunt decat sesiuni partiale ale comisiilor si majoritatea deputatilor raman in tarile de provenienta.
Cum va imbracati?
Costum si cravata. Decent. Fara epatari inutile. Fara famous brands. Imbracamintea e adaptata la conditiile de lucru, lunea si vinerea multa lume se imbraca casual. Tot in aceste zile deputatii cara valizele la si de la Parlament. Imi spunea recent cineva ca la Bruxelles se poate organiza un concurs de “carat valize”, atat timp cat pe strada e imposibil sa nu vezi pe cineva taraind vreo valiza.
Duceti dorul de acasa?
Vin in fiecare saptamana acasa, nu prea am timp sa mi se faca dor. Exista un mit al europarlamentarului care pleaca la oaste la Bruxelles si nu se mai intoarce. In realitate noi suntem trei zile pe saptamana in Romania, fie ele si week-end.
Cum vorbiti cu alti europarlamentari?
Intrebarea nu e asa simpla precum pare. Exista diverse niveluri de conversatie, “ritualuri”de conversatie. Un prim pas este sa ti se raspunda la salut. Depinde si cum ti se raspunde la salut, daca respectivul/a acorda atentie salutului. Poti sa fii salutat cu zambetul pe buze sau in trecere. In PE nu prea te poti “baga in seama”, nu prea exista conversatiile de convenienta. In general vorbesti cu cineva cand ai o tema, cand ai ceva de sustinut. Daca vrei sa dai greutate conversatiei ceri pe e-mail o intalnire in prealabil. Sunt unii eurodeputati, consacrati pe domeniile lor, pentru care un prilej de conversatie este un pivilegiu. Daca nu reusesti sa faci sau sa spui ceva notabil te pot ignora cu desavarsire. Am obtinut spre exemplu o intalnire cu presedintele comisiei de control bugetar, domnul Herbert Boesch, cu care intentionez sa discut despre ultimul raport de tara si posibilele blocari de fonduri pentru Romania. Promit sa va tin la curent.
La ce actiuni sau activitati participati?
Urmaresc evenimentele care au legatura cu comisiile mele sau cele care au legatura cu Romania. Particip la asa-numitul grup de “enlargement” in care se discuta despre tarile candidate sau potential candidate. Urmaresc European Ideas Network, think-tank-ul PPE, care organizeaza si evenimente pe teme de politica externa.
V-ati adus vreodata parintii sa va viziteze la Bruxelles?
Nu. Intentionez insa sa il conving pe tata sa isi infranga frica de avion si sa vina odata la Bruxelles.
Sunt mandri de voi?
Sunt multumit de activitatea pe care am avut-o pana acum. Din principiu nu imi place sa vorbesc la superlativ despre ce am facut. Evit pe cat pot superlativele in general. Cred in schimb ca misiunea noastra este sa-i convingem pe cei care ne incredinteaza mandatul ca au de ce sa fie mandri de noi. Din pacate, acestia stiu destul de putine despre ce facem noi. Oricat ne-am eschiva spunand ca media este dezinteresata de actiunile noastre, cred ca trebuie sa facem mai multe pentru a informa cetatenii despre activitatile si importanta Parlamentului European. Cred ca mesajul general pe care trebuie sa il transmitem este ca Europa conteaza si, in egala masura, prezenta noastra in Parlamentul European conteaza si ea.
Lobby?
Cred ca daca barul deputatilor de la Bruxelles sau cel de la Strasbourg ar putea vorbi, istoria UE s-ar scrie altfel. Nu este tocmai un “bar” respectivul loc, ci mai degraba o cafenea. La Strasbourg se si fumeaza in barul MEP-ilor. Acolo au avut loc multe dintre intalnirile importante pentru parcursul de aderare al Romaniei. Acolo au loc si acum intalniri importante, acolo se face networking. Nu ma intelegeti gresit, nu toata lumea se ingramadeste acolo. Povestioara aceasta este doar un amanunt pe cat de picant pe atat de relevant despre contextele networking-ului in PE. Cred ca ingredientele esentiale ale acestei activitati sunt tenacitatea, rabdarea si nu in ultimul rand fler-ul. Aproape tot ce tine de activitatea noastra in PE tine de lobby. Si daca vrei sa montezi un banner pe holul central trebuie sa faci lobby. Trimiti scrisori, dai telefoane, argumentezi prezenta banner-ului pe hol, etc. De la votarea amendamentelor, castigarea speaking-time-ului in plenara pana la obtinerea rapoartelor toate tin de perspicacicatea deputatilor de a influenta anumite decizii. Nu intotdeauna functioneaza. Administratia poate sa raspunda ca argumentele pentru prezenta banner-ului pe hol nu sunt suficiente, ca “nu este posibila” montarea acestuia pe hol oricate argumente ai aduce sau ca “nu exista solutii pentru montarea respectivului banner”. Povestea cu banner-ul este reala. Functionarii nu au vrut sa monteze banner-ul, dar pana la urma l-au montat asistentii nostri si basta. Lasand picanteriile la o parte, lobby-ul pe subiectele importante si care afecteaza Romania este o chestiune care necesita mult timp si eforturi din partea tuturor deputatilor indiferent de culoarea politica.
——————————–
Codex Politicus invita pe toti europarlamentarii sa raspunda la aceste intrebari, ba chiar sa inventeze altele, daca asa doresc, pentru a ne prezenta munca lor acolo. Vrem sa stim ce fac ei, zi de zi, cum ne reprezinta si care sunt problemele pe care ar trebui sa le cunoastem ca si cetateni europeni.
-MD
Trebuie sa recunosc ca nominalizarea lui TRU pe lista europarlamentarilor este ceva mai ironica decat Ana Birchall plasand filmulete de pe Youtube la dansa pe site. Nu am nicio parere despre omul Traian Radu Ungureanu, nu stiu cine e sau ce face, care ii sunt hobby-urile sau cine este el, de fapt. N-as vrea sa comentez prea mult subiectele alese de dansul in Cotidianul sau in alte publicatii pentru ca nu le mai citesc de mult timp. Daca mi-as dori sa vad numele lui Basescu in fiecare zi scris undeva, as porni televizorul pe Antene cu sonorul dat la minim. In mod sigur, face parte dintr-o serie intreaga de intelectuali care au sustinut Partidul Democrat-Liberal destul timp pentru a-si justifica nominalizarea politica la niste posturi la Bruxelles. Din acest punct de vedere, consider ca PDL-ul are nevoie mai mare de intelectuali ai celeilalte stangi decat au ei, intelectualii, nevoie de partid sau de programul sau politic.
Nu este un blat, este o realitate. Ca acea lista ar putea contine si alte nume mai putin dezirabile, semnale ale vreunei dinastii politice penibile, este un argument inutil. Oamenii vor veni la urne, candidatii vor suferi (disipat) caznele votului, iar activitatea lor la Parlamentul European va fi publica, daca nu uitata peste inca 4 ani de zile. Orice alt argument este inutil, din punctul meu de vedere. Alegerile europarlamentare din sezonul primavara-vara 2009 vor vedea o prezenta la vot minima, compusa strict din sustinatorii infocati ai diferitelor partide aflate in competitie. Ca PDL-ul porneste la drum cu niste nume pe care baza de votanti ii recunoaste e logic. Ca majoritatea acestor nume nu sunt cunoscute in afara mediului urban, si nici acolo foarte bine, e alta poveste.
Fiecare partid merge cu ce are, iar acest nucleu de intelectuali-activisti se intampla sa fie si ultimul de care PDL-ul se va bucura vreodata, dupa parerea mea. Daca Parlamentul European ar fi cu adevarat o rampa de lansare in politica proprie de la Bucuresti, atunci nominalizarea acestor oameni ar insemna o adevarata lovitura de gratie data competitorilor, crearea unei noi generatii de politicieni care sa salveze Romania. Dar sa fim seriosi, Parlamentul European este un con de umbra pentru politicienii romani din doua cauze majore: a) electoratul, caruia nu-i pasa foarte tare de ce se intampla la Bruxelles, minus vreo magarie colosala comisa de vreunul de-ai nostri, gen surprins cu gura deschisa la Manneken Pis; Si b) ei insisi, pentru ca daca ar face o treaba buna acolo, n-ar mai avea timp sa-si faca imagine inapoi la Bucuresti. Este un cerc vicios din care cu greu imi pot imagina vreunul dintre numele sigure sau semi-sigure iesind cu succes.
Deci ori trimiti tineri capabili si doritori, ori faci vant unor buturugi la ultimul lor mandat public. Intre cele doua categorii ai masa de manevra destula. Ca se intampla sa trimiti niste oameni ceva mai inteligenti e bine. Cat se vor descurca acolo chiar nu conteaza, surprizele vor fi mai mari pentru ei decat pentru noi. Si cam asta e tot ce aveam de spus despre TRU.
-MD
Te gandesti ca dupa ani intregi la Banca Mondiala, tot felul de pozitii prin Stat si ceva cunostinte de limba engleza, nu poti sa scrii “membru al bordului” in declaratia de avere de la Parlamentul European. Dar na, pana la urma conteaza partea din paranteza, adica “director”.
click pe imagine pentru marire
