Urmează un număr de schimbări în politica online din România, aşa cum este ea, la nivel de microb. Va mai dura un număr de ani, probabil până la următoarele alegeri, până când vom vedea atât o mişcare serioasă în direcţia standardizării acestei pieţe, cât şi în sensul unor comunităţi virtuale axate pe politică. Puţini politicieni vor scăpa de prostia blogurilor ‘personale’ şi un număr şi mai mic vor plăti pentru servicii online de calitate.

S-ar putea face o mie de experimente mişto pe tema alegerilor generale din această toamnă, începând de la campanii serioase de marketing virtual şi terminând cu site-uri de candidaţi care chiar să facă altceva decât o prezentare blegoasă a unor programe politice absurde. Banii vor continuă să fie daţi în draci pe nişte idioţenii totale, de la făcut bloguri până la reclamă pe internet, fără că rezultatele să fie cuantificate în vreun mod adecvat. Politicienii vor plăti oriunde de la 5 la 25,000 de Euro pe nişte produse proaste şi care nu le vor aduce niciun plus de valoare campaniilor virtuale.

Există un număr de portaluri online care îşi vor disputa piaţa ştirilor politice, începând de la nivelul local şi continuând în cel central. Problemă lor principală va fi conţinutul, iar agregarea acestuia, din surse externe, va reprezenta o strategie proastă, deşi des întâlnită. Se face foarte multă vâlvă pe trafic, însă nu se înţelege faptul că o mare parte din acesta este agregat, adică primit din motoare de căutare şi din link-uri ocazionale. Un site ar trebui să-şi măsoare notorietatea prin numărul de vizitatori direcţi, prin timpul petrecut pe site de către aceştia şi prin capacitatea articolelor sale de a stârni comentarii. Pe scurt, fidelizarea vizitatorilor ar trebui să fie grija principală a unui portal online, nu doar fluxul de curioşi care-i bat la porţi pe prima pagină şi care apoi dispar în neant.

Când spun de aceste portaluri, nu mă refer la cele deja existente, ci la apariţia unor noi forme de site-uri şi la relansarea altora vechi. O mult mai mare atenţie o să fie dedicată, chiar şi la nivel de agregare, bloggerilor, deşi aici am anumite rezerve în ceea ce priveşte existenţa unor astfel de aranjamente. Da, reprezintă trafic, dar nu sunt de acord cu ideea că ceea ce scriu, recte informaţiile asupra cărora am drepturi nemărginite de autor, să apăra pe alte site-uri fără acordul meu explicit. Există o zonă destul de largă de gri în chestia asta şi să zici că în România se respectă drepturile de autor e că şi când ai spune că Laura Andresan e virgină, dar dacă aceste noi site-uri intenţionează să-şi facă trafic şi de pe spatele meu, atunci ar fi util, pe româneşte, să existe şi o înţelegere care să mulţumească ambele părţi. Una e să faci ce fac eu, adică să prezinţi un fel de revistă a blogosferei zilnice sau să centralizezi resursele blogosferei politice, dar pe gratis şi non-comercial şi alta e să parsezi RSS-urile a 10 bloguri bune de politică pe o pagină şi să pui nişte Adwords pe margine.

Cu toate acestea, bloggerii buni vor fi necesari acestor site-uri, iar găsirea lor, în măsura în care pot număra pe degetele de la o mână pe cei cu talent la scris şi cu ceva creier, va fi dificilă. Dacă-ţi faci un site de ştiri politice, trebuie găsită o metodă prin care să-ţi fidelizezi vizitatorii. O soluţie decentă ar fi dezvoltarea unui astfel de portal, într-un model ceva mai exclusivist à la Economist.com -în sensul că articolele de azi sunt gratis, dar arhiva te costă membership. O alta ar fi dezvoltarea unui portal cu utilizatorul drept centrul de atenţie, o chestie à la igoogle + digg, în care să laşi utilizatorul să-şi aleagă conţinutul, să şi-l organizeze cum doreşte şi să existe şi elemente de web 2.0 în împărtăşirea unor astfel de informaţii cu alţii. Mă rog, vise. Or să apăra 5-6 site-uri noi, care vor agrega informaţiile deja existente şi care nu vor dedica absolut niciun fel de banutz sau gând către vreo idee nouă.

Asta fără să spun că vor există şi cateva idei bune. Dar despre ele, abia în Septembrie.

-MD