Declaratia de presa a participantilor politici la intrunirea pe tema “reglementarii internetului” o gasiti aici. Redau mai jos cele mai importante propuneri ale grupului:

1. Propunem o regulă de bun-simţ, aceea ca fiecare administrator de site să utilizeze un filtru care să blocheze publicarea acelor texte cu un conţinut injurios. Comentariile negative pot fi exprimate şi fără a fi folosite cuvinte/expresii care nu se găsesc în dicţionarul limbii române;
2. Nimeni nu este obligat să respecte regula bunului-simţ. Este însă responsabilitatea fiecărui administrator să ofere publicului, şi în special copiiilor şi tinerilor, platforme informaţionale, de divertisment şi de dezbateri constructive, corecte, şi prin utilizarea unui limbaj adecvat. Această responsabilitate poate fi asumată sau nu;
3. Propunem adoptarea unui Cod de conduită în mediul virtual, care să conţină cerinţa respectării de către adminsitratori a Regulii de bun-simţ în mediul online;
4. Principiile care ar trebui să stea la baza acestei reguli sunt bazate pe asumarea responsabilităţii celor care aderă la acest Cod că vor oferi un mediu civilizat de exprimare/manifestare;
5. Propunem discutarea posibilităţilor de clarificare a situaţiei statutului juridic şi de altă natură a blogurilor şi etichetarea voluntară a acestora, în funcţie de responsabilităţile şi interesele profesionale şi financiare ale autorilor şi editorilor lor;

Punctul 1 este absolut imposibil de pus in practica. O multime de bloguri cenzureaza comentariile prin metode tehnice (e.g. antispam) sau prin vointa “patronilor”. Ceea ce mie mi se pare haios, altuia i se poate parea injurios, dar fara legislatie care sa ne impuna un nomenclator.. ma rog, intelegeti de ce este ireala propunerea. Punctul 2 spune ca putem face fix ceea ce vrem. Multumim. Propunerea de la punctul trei e la fel de apa plata. Punctele patru si cinci sunt cele mai importante. Ma fortati sa-mi divulg identitatea, ca sa aveti pe cine da in judecata, practic. Asta imi aduce aminte de scandalul acela cu bloggerul visurat si CNCD-ul. Cei de la combaterea discriminarii i-au scris un mail si l-au rugat sa-si divulge identitatea, pentru a fi amendat. Evident ca raspunsul a fost un “nu” scurt. Ultimele doua puncte sunt periculoase si comunistoide.

Acum, din ce am aflat ca s-a discutat la respectiva intalnire din presa, o fata bisericeasca declara ca “educatia se face fara mijloace coercitive”, desi crede intr-o “lege care sa nu urmareasca sanctiunile” – dialecticul torturat la el acasa. Nu inteleg ce cauta BOR-ul la intalnire, dar ma rog. Conform declaratiei de presa, “La discuţii au participat reprezentanţii Federaţiei Sindicatelor Independente din Învăţământ „Spiru Haret”, Federaţiei Educaţiei Naţionale, Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ,  Asociaţiei Naţionale a Internet Service Providerilor din România (ANISP), Salvaţi Copiii, Patriarhiei Române, Asociaţiei „M.A.M.E.”, „Mami.ro”, Fundaţiei „Căminul Filip”, Centrului Român pentru Copii Dispăruţi şi Exploataţi Sexual, „Avocatnet.ro”, Federaţiei Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copii.” Ca sa fiu brutal, copiii disparuti si exploatati sexual stau seara pe net si citesc injuraturile din comentariile de pe Hotnews. Am inteles; asta cand nu-i bate tata preotu’ la fund. Din partea organizatorilor au participat doar Lavinia Sandru, Lia Olguta Vasilescu si Mihaela Popa.

Ironic in toata povestea si probabil evident pentru procesul politic romanesc, in ecoul vorbelor lui Adrian Nastase de acum hat ani, ca au venit cu ideile lor si au plecat cu ale noastre, este ca nu exista nici macar o singura propunere in plus la final fata de textul ofertat participantilor la inceputul intalnirii (1, 2, 3). Practic, o suma de 6 demnitari au organizat o intalnire, doar trei au catadicsit sa vina, au chemat toate organizatiile de femei/copii posibile si niste sindicate si au lasat niste oameni fara habar sa-si dea cu parerea. Minus ANISP si Avocatnet, restul organizatiilor participante s-au evidentiat printr-un diletantism ordinar. La final, in ceea ce trebuia sa fie o discutie despre manusa de catifea in reglementarea unor abuzuri pe internet, organizatoarele au publicat tot povestea lor, fix acelasi text. Acuma, daca asta nu este exercitiu de imagine, eu sunt Robin Hood. Asta ca sa nu mai zic de asumarea identitatii bloggerilor. Evenimentul spune multe despre lipsa de putere a femeilor in politica, despre lipsa de cunostintele care-i caracterizeaza pe alesii nostri pe tema internetului si, cel mai dureros, despre lipsa de transparenta a procesului politic romanesc. Inteleg ca urmeaza o a doua intalnire cu bloggerii, care probabil ca va avea un aspect mult mai tehnic. Okay, dar daca se vine cu lectia facuta dinainte si reflexe orwelliene printre randuri, lucrurile sunt chiar grave.

Sa mai mentionez faptul ca trei dintre organizatoare, mai exact Carmen Moldovan, Cristina Ancuta Pocora si Lavinia Sandru sunt sustinatoarele demersului libertateapresei.ro? Adica, pe de-o parte, infiintezi un site impotriva deciziei CSAT de a declara mass-media ca vulnerabilitate, dar vrei sa pocesti libertatea de exprimare, chiar si in extrema, a cetatenilor pe internet. Presarii sa nu fie atinsi, ca ne fac treaba, dar alde’ bula care scrie articolul asta sa taca.

EDIT 2: Urmeaza o intalnire intre initiatori si bloggeri, din cate inteleg. Sa vezi atunci scandal de primadone

EDIT: Dupa cum scriam mai jos, Senatorii si Deputatii s-au intalnit astazi intr-o dezbatere publica, cu popi, dame si un full de specialisti din care a iesit o varza totala, sub egida ipocrita sa protejam copilasii.

Dupa explozia de reactii negative la adresa initiativei Senatorului Lia Olguta Vasilescu pe tema reglementarii internetului, minti ceva mai linistite au hotarat sa faca lucrurile un pic mai transparent si cumpatat, drept pentru care, maine, un grup de initiativa se intalneste cu ONG-uri si sindicate “privind oportunitatea adoptării unui Cod de conduită în mediul virtual. Demersul este susţinut de [...] senatorii: Lia Olguţa Vasilescu (PSD) şi Mihaela Popa (PD-L), deputaţii: Cristina Ancuţa Pocora (PNL), Alina Gorghiu (PNL), Carmen Moldovan (PSD), Oana Mizil (PSD) şi Lavinia Şandru (PIN).” Informatia este preluata de aici. Nu prea inteleg ce treaba au sindicatele cu toata povestea, dar banuiesc ca, la nivelul de interes pe tema, recte strict politic, oricine poate trage o tura prin Casa Poporului si sa dea o parere, atata timp cat este pentru initiativa.

Imi place faptul ca au relaxat nitel retorica si ca incearca, cel putin, sa puna lucrurile in miscare intr-o directie de bun simt. Ceea ce tradeaza acest demers, insa, pe langa procedurile standard in redactarea si depunerea unei initiative legislative, este ca nici nu prea au cu ce lucra la legea respectiva. Ancuta Pocora citeaza nevoia unei usoare cenzuri pe forumuri si bloguri, “ca fiecare administrator de site să utilizeze un filtru care să blocheze publicarea acelor texte cu un conţinut injurios”. Ideea elaborarii unui cod de conduita pe baza caruia sa se faca aceasta blocare de continut porneste de la ideea ca detinatorii site-urilor sunt responsabili pentru comentariile care sunt publicate in spatiile lor virtuale. Cu alte cuvinte, se impun restrictii à la CNA si caracteristice vechilor forme de media asupra celor noi. Din start, deci, nu se intelege problema. Un blog nu este un ziar, si desi spatiul acesta imi permite sa scriu si sa public cam orice imi trece mie prin cap, ideea ca eu as fi editor sef, mogul si reporter intr-o singura instanta umana mi se pare usor ridicola.

Problema cat se poate de directa a doamnei Vasilescu, in toata aceasta poveste, este, in fapt, presa. Nu o acuz ca ar dori sa cenzureze informatia pe internet, dar faptul ca noile forme de media incep sa patrunda in jocul politic si modul uneori grobian in care acestea sunt folosite asigura un ecosistem al informatiei usor viciat. Sunt sigur ca dansa nu cunoaste nici 5% din comentariile negative facute la adresa ei pe internet. Iar motivul este simplu: nu conteaza atat de mult un comentariu publicat intr-un forum inchis sau limitat ca acces, eventual neindexat de Google, cat parerea unui postac politic intr-un articol public. Aici e durerea cea mare a politicienilor si potentialul pericol al oricarui proiect de lege care nu ia in considerare adevaratele cauze ale intregii povesti. Si ca sa fiu usor rautacios, desi evit, in general, sa fac astfel de lucruri cu persoane care detin centura neagra la judo, doamna Senator doreste sa se auto-cenzureze. In orice caz si pe scurt, politicul este cel care dicteaza in mass-media romaneasca, iar internetul, ca fateta a comunicarii publice, nu poate fi controlat.

Presa se schimba, trusturile isi construiesc prezente internaute, descopera ca internetul nu are limitari legale implementate ca la nivelul audiovizualului clasic si, din necunostinta, omisiune sau simpla rea vointa, dezvolta o “perversa ca pe Targu Ocna” cu informatia. Jurnalistii, uneori nesiguri pe propriile slujbe, isi construiesc fortarete de informatii si zvonistica pe internet, asigurandu-si, intr-o anumita masura, imagine, dar si polite de asigurare pentru eventuale derapaje ale mogulilor. In mediile sociale ale internetului, spatiul in care orice informatie poate fi transmisa cu puterea gandului, nu suntem cu totii mogulizati sau politiziati. Nu exista comisii sau autoritati intr-o structura dezvoltata de armata americana pentru a supravietui unui atac nuclear, deci prin definitie descentralizata. Si, atunci, intr-adevar, orice nebun cu o parere politica, inclusiv eu, poate scrie orice isi doreste despre oricine, iar statul roman, incapabil sa-si proiecteze domnia legii peste realitate, uita aproape cu totul de virtual.

Aceasta initiativa legislativa trebuie gandita la rece si inteligent. Si, ca sa ne intelegem, nu mi-e frica de faptul ca voi fi cenzurat peste cateva luni de Lia Olguta Vasilescu. Ma gandesc sincer la ridicolul pe care dansa si celelalte initiatoare il vor suferi pe internet, odata ce (mai degraba daca) legea trece si nu se obtine nimic in comportamentul nostru. Daca la mafie se urmaresc banii, in aceasta cauza trebuie urmata informatia. Rar obtin bloggerii sau forumistii informatii pe surse sau exclusivitati; ziaristii, insa, da! Ori atata timp cat trusturile de presa nu isi aduc jurnalistii bloggeri inapoi in rezervatie si le impun un set clar de rigori, iar variantele digitale ale ziarelor si televiziunilor nu se limiteaza la legislatia existenta in domeniu offline, acest gen de comportament va continua. Veti spune ca pun acelasi capac peste oala, ca sugerez o solutie la fel de idioata si ca jurnalistii au aceleasi drepturi pe internet ca oricine altcineva. Nu chiar, cel putin nu intr-o tara serioasa! New York Times are cod de conduita pentru jurnalistii sai pe internet, revista Time nu permite unor angajati muritori de foame sa publice, in mod ilegal, rezultatele exit-poll-urilor din ziua alegerilor, CNN nu permite ziaristilor sa distruga cariere politice cu filmulete mai mult sau mai putin reale, publicate pe blogurile “personale” ale acestora. Cati jurnalisti cu blog sunt ofertati pe paginile virtuale ale trusturilor de presa de care apartin? Cati din ei folosesc resursele oferite de trusturile de presa pentru a-si face imagine pe internet? Atata timp cat eu vad magarii la televizor, o sa ma gandesc ca ele sunt norma si o sa fiu tentat sa le postez aici, din simplu reflex social. Unele bloguri sunt tabloide pentru ca si presa este tabloida. Unele informatii ajung in eterul internaut pentru ca numai asa pot fi preluate, apoi, de catre televiziuni. Si Doamne, iarta-ma ca-i dau dreptate lui Basescu, dar in speta internetului, indiferent cat il ignora, atacurile sale asupra presei chiar au ecou in mediul virtual.

Nu stiu ce sanse are initiativa Senatorului Lia Olguta Vasilescu de a se transforma in lege adoptata de Senat si Camera Deputatilor. Cel mai probabil, este un simplu exercitiu de imagine care se bazeaza tocmai pe faptul ca majoritatea celor care folosesc internetul, fix populatia activa si urbana, nu prea voteaza. Asa ca putem sa ne punem netul in cap. De acord, dar treceti si o lege ceva mai decenta prin Parlament, nu ma obligati pe mine sa stau cu ochii pe toti cei care-mi comenteaza mie aici. Asta ca sa uit de amenintarile primite de-a lungul timpului de diferiti postaci si bagatori de seama politici. Adaptati regulile audiovizualului si presei scrise la noile forme de media deja institutionalizate. Blogurile, forumurile si postacii se vor adapta si ei, nu faceti greseala de a crede ca puteti controla internetul.