Urmatorul raport al Comisiei Europene pe tema justitiei din Romania este in vara. Se cere “significant, irreversible progress” pana atunci. Aceasta este singura certitudine, iar europenii tind sa fie destul de dezinteresati de micro-managementul luptei anticoruptie. Conteaza imaginea generala, faptul ca facem ceva si ca legea este urmata; ce magarii facem noi cu ai nostri, din ce motive si asa mai departe sunt doar detalii. Am observat in ultima perioada o suma de scandaluri pe teme de coruptie, incepand cu Senatorul Catalin Voicu (PSD), continuand cu Primarul Craiovei, Antonie Solomon (PDL), si terminand astazi cu Deputatul Petru Calian (PDL). Cele trei cazuri sunt destul de diferite unul de altul, drept pentru care singura “umbrela” pe care o vad deasupra lor este tocmai cea a raportarii pe justitie pentru Comisia Europeana. E important sa fie inclusi membri ai puterii in toata afacerea, altfel reforma nu pare reala. Ma rog, ca ti-o faci cu mana ta si intr-un mare stil, dupa cum scrie si Eduard Huidan aici, nu e vina ziarelor, desi trebuie sa te intrebi cam cat de rau vrea Basescu sa arunce cu scrumiera dupa tine cand informatia este preluata de Evenimentul Zilei aproape instantaneu.

In cazul lui Solomon, care intre timp si-a facut blog sub titlul “Un suflet mare nu poate fi inchis niciodata” (zau? ia sa vedem), lucrurile par transate deja si tin de coruptia mica, smecherii financiare si albe-negre date, se acuza, pe bani publici. Nu e trafic cu arme, sunt cateva gainarii gen un mall si o linie de transport in comun. Suma la care se aduna, insa, este maricica. Nu prea inteleg sensul retinerii sale in arest pentru o luna de zile, desi declaratiile sale din ultima saptamana au fost adecvate, din punct de vedere politic. Omul a negat tot, a sperat la bunastarea orasului si a declarat ca traieste momente “umilitoare”. Din punctul meu de vedere, treaba pute a reglare de conturi in interiorul partidului, dar poate gresesc.

Nu foarte departe de o reglare de conturi in interiorul partidului este si cazul lui Voicu, desi aici lucrurile sunt un pic mai complexe. Acuza este de trafic de influenta in favoarea unor oameni de afaceri (Locic si Casuneanu, in principiu). Este vorba de anul 2009, adica an electoral. Voicu arunca pisica in curtea serviciilor, deoarece, sanchi, Comisia pentru Aparare (al carei Vicepresedinte este) il audia pe seful STS. Intrebarea mea este, mai degraba, ce cauta un om cu moaca din poza alaturata drept Vicepresedinte la Comisia de Aparare a Senatului? Dar poate sunt eu rautacios. Nici Solomon si nici Calian n-ar castiga vreun concurs de frumusete. In fine, ultima bucata a puzzle-ului este ca Voicu apartine aripii  Hrebenciuc, drept pentru care nu vad de ce PSD-ul nu si-ar fi dat acordul pentru decapitarea sa, mai ales sub noua conducere. In fapt, Victor Ponta chiar a declarat ceva in sensul acesta.

Ultimul pe lista este Petru Calian cu un scandal fresh, despre care Evenimentul Zilei scrie pe larg astazi. In orice tara civilizata, astfel de actiuni ar fi terminat o cariera politica. Ma indoiesc ca va fi cazul si acum, desi domnul Deputat trebuie neaparat sa-si angajeze un consultant de imagine care sa-i explice ca, in astfel de situatii, ori apari cu sotia de mana si-ti ceri scuze inainte sa apara articolul, ori negi totul cu vehementa. Recunoasterea faptei in stilul dat, adica “făceam un studiu de impact pentru o iniţiativă legislativă, care să reglementeze fenomenul prostituţiei”, nu este o solutie. Okay, tradeaza faptul ca stiai ce urmeaza, dar nu te scoate din maro. Daca te mai si trezesti cu un ziar central, des acuzat ca e arondat puterii, publicandu-te pe prima pagina, e deja nasol si te asteapta un linsaj mediatic de toata frumusetea.

Cele trei cazuri contin, dupa parerea mea, mici indicii legate de acordul sau concursul partidelor din care fac parte acuzatii. Per total si public, e vorba de lupta anticoruptie, iar Comisia nu va avea probleme in a le recunoaste ca fiind valide. Care sunt motivele din spatele lor, interesele conexe, cine foloseste pe cine, ce blaturi se fac intre partide pentru a pastra aparenta unei tari in care justitia nu e doar o otreapa ieftina, toate aceste lucruri tin de dezbateri academice. Important e ca avem o aparenta lupta anticoruptie.

Via Underhill, Adrian Cochino, Emanuel Ciocu, Ioana Lupea si Mircea Marian cu blog. Se numeste Kiseleff si poate fi accesat aici.

Codex Politicus a fost nominalizat la categoria Profesional – blog despre politica din cadrul concursului Roblogfest. Juriul este compus din Cristian Birta, Mihnea Maruta, Adrian Nastase, Cristian Şuţu si Robert Turcescu. Anunt, de asemenea, ca site-ul sora Leacul Durerii a fost introdus la categoriile Jurizat (Blog despre politica) si Popular (Blog Colectiv – puteti vota aici). Ar fi frumos, alaturi de Nenea Lars, sa luam podiumul. Bafta tuturor celor intrati in competitie!

Nu retin cine-mi spunea sau unde citeam acum vreo saptamana despre Berlin. Nemtii au inchis orasul o zi din cauza zapezii, au curatat tot, iar apoi au lasat cetatenii sa mearga cu masinile. Nu era prima mea optiune, daca eram edil, dar banuiesc ca, in spiritul eficientei, krautzii au decis ca e mai ieftin sa faca asta. Legenda urbana au ba, eu n-am putut gasi dovezi pe net, dar, repet, nu mi se pare ceva iesit din comun pentru o natie cu atitudinea nemtilor in fata problemelor. Sunt aceiasi oameni care, privind un motor de ARO in anii ‘90, au exclamat “sehr primitiv!” in fata romanului care spera sa-si vanda minunatia industriei autohtone in tara Volkswagen-ului. Pe noi iarna pare sa ne surprinda de fiecare data, plugurile nu incep sa se miste decat dupa ce ultimul fulg de zapada a cazut, iar bucurestenii, cel putin, isi blestema zilele aproape in fiecare caz.

In acest contrast vad si reforma domnului Funeriu pe tema educatiei. Ministrul este neamtul eficient care ridica plin de curiozitate capota educatiei romanesti si da peste un sistem invechit si prost. Schimbarile pe care le propune par bune, desi problema este sistemica. E un inceput, o incercare de resuscitare tarzie, iar domnul Funeriu se va confrunta, in mod cert, nu numai cu miscari sindicale de amploare, dar si cu succesorii sai, poate din alte partide, care vor avea alte idei si vor propune, la randul lor, alte schimbari. Sa fii elev in Romania de astazi este o loterie, cred. Din cate am inteles, cursurile se simplifica, numarul de ore scade, manualele se rescriu. Excelent! Chiar mai devreme ma gandeam ca daca actuala clasa politica este formata din oameni care au prins, dupa cum spun unii, perioada ‘buna’ a educatiei (comuniste, printre altele), atunci inseamna ca actualii copii, scoliti mai putin si mai prost, din punctul unora de vedere, trebuie sa dea rezultate mai bune!

Tin minte si acum fata consilierei de la liceul american la care am studiat, atunci cand a vazut pe copia legalizata si tradusa a carnetului meu de note, 16 subiecte pe an in clasa a VIII-a. Daca nu era baptista, sigur se crucea! Ne miram, apoi, cum de avem atata succes in strainatate, cum de excelam? Uite asa: nu mai chinuim copiii! Lasandu-i sa aleaga, de la o varsta adecvata, ce vor sa faca in viata, fara sa incercam sa-i transformam in genii la 16 materii de care n-ar avea nevoie. Si da, acesti copii vor face lucruri mai bune decat mine sau decat dvs, dragi cititori. In mod sigur vor face lucruri mai bune decat alesii nostri, rezultate dubioase ale unor timpuri trecute.

E noul element din Tabelul lui Mendeleev: moale, dar indestructibil

Din modestele mele cunostinte de parlamentarism romanesc, inteleg ca in fiecare saptamana se intalnesc birourile permanente ale camerelor. Acestea-s formate din liderii de grup ai partidelor si din reprezentantii structurilor politice alese ale camerelor. Voteaza ordinea de zi, adica desfasuratorul legilor care urmeaza sa fie adoptate, respinse, amanate s.a.m.d. pe baza documentelor pregatite de catre grupuri. Se fac apoi intalnirile grupurilor parlamentare si se “hotaraste” votarea. Urmeaza plenul, unde parlamentarii voteaza pe linii politice. Zilele urmatoare sunt comisiile, unde alesii neamului se intalnesc si discuta ceea ce urmeaza sa fie trimis plenului, iar la sfarsitul saptamanii ciclul reincepe. In principiu, totul ar trebui sa mearga, sa functioneze. Ma rog, dupa parerea mea, in situatia in care totul este oricum pe linie politica, iar divagari de la norma impusa de partid nu ar trebui sa existe, atunci nu prea vad sensul Parlamentului in sine. Biroul Permanent, cati membri o avea, sa decida! Am face un super discount la democratie. Nici nu ne trebuie doua camere pentru aceleasi decizii luate pe banda rulanta, la indigo si proportional, de catre sute de alti oameni.

Vestea cumva buna este ca nu se intampla, insa, chiar asa, ca exista o sumedenie de probleme, incepand de la prezenta parlamentarilor in sala si pana la voturile lor, nu intotdeauna in linie cu disciplina de partid. Desigur, inca de la ultimele alegeri, cele uninominale, anumite iesiri in decor ar fi trebuit sa fie acceptate. Dar cred ca problemele parlamentarismului romanesc tin, mai mult, de un sistem conceput prost, de o organizare deficitara si de un miserupism general in relatiile dintre executiv si legislativ. Cu alte cuvinte, cred ca, in situatia in care politicul ar trebui sa domine si sistemul este cel dat, domnul Geoana ar trebui sa ramana in postul sau de Presedinte al Senatului. Mentinerea dansului se justifica, la modul politic, pastrand organizarea curenta. PSD-ul nu-l vrea, neaparat, face show principial din pastrarea sa, dar unicul motiv pentru care nu ar scapa de el este pentru ca ar pierde postul. PNL-ul este ocupat cu ideea de partid de opozitie. Nu conteaza la ce face opozitie sau cum, conceptul, in sine, e de ajuns. UDMR-ul merge la bluf cu ideea unui Presedinte al Senatului maghiar, lucru care, cel putin din punctul de vedere al disciplinei partidului, ar insemna cresterea profesionalismului in camera superioara cu un factor semnificativ. Independentii isi doresc locurile pierdute din comisii. PDL-ul inainteaza cu scopuri vindicative si se simte decent in postura de obiect contondent.

Daca as trai realitatea parlamentara romaneasca, as fi de partea PDL-ului. Daca as merge principial, pe ideea unei legi prost facute, dar adecvat sustinute prin cutuma si spirit, atunci probabil ca m-as da de partea PSD-istilor. Pana una, alta, recunosc ca soarta domnului Geoana chiar nu ma intereseaza. Nu cred ca intereseaza pe cineva, in mod exact. Jocul politic, insa, duce la impresia ca parerile formate in cercurile puterii au o greutate ceva mai mare decat a votantului. Recent, PSD-ul domnului Victor Ponta a platit o serie de reclame pe internet si in ziare pe ideea schimbarii, invitand cetatenii sa devina membri de partid. Mi s-a parut salutara miscarea, atat din punctul de vedere al imaginii, cat si ca simpla idee. Doi politicieni s-au trezit la televizor criticand masura, spunand ca n-are sanse, ca e ireala, ca membrii se strang de pe la birourile de sector. Asa e, dragilor, aveti dreptate: pe pile, pe posturi, pe munca inutila, pe sex, pe relatii si santaj, pe deputatii, pe ordin de vot, pe votarea ordinului, pe presedintie de Senat si asa mai departe. Si atunci, da, domnul Geoana merita sa ramana! Sa ramana cu totii!

]]> http://codexpolitic.us/2010/03/08/discount-la-democratie/feed/ 12 http://codexpolitic.us/2010/03/08/freshmint-nu-e-frecare-de-menta/ http://codexpolitic.us/2010/03/08/freshmint-nu-e-frecare-de-menta/#comments Mon, 08 Mar 2010 12:11:58 +0000 admin http://codexpolitic.us/?p=7786

Atrag atentia asupra aparitiei blogului Freshmint pe firmamentul blogosferic. Tari baietii, bune ideile, super blogul, frumosi toti. Zau.

Este parerea mea ca domnul Antonescu va dezamagi in rolul sau de Presedinte reales al PNL. Imaginea pe care si-a facut-o in 2009 a fost una anti-Basescu, de alternativa la un posibil partid-stat si de personalitate publica neatinsa de coruptie. A avut inertia sustinerii populare intr-o mult mai mare masura decat ceilalti candidati, dupa parerea mea, dar a pierdut-o in blatul pe fata cu PSD-ul lui Mircea Geoana. Din acest punct de vedere, precum si datorita faptului ca nu dispunea de experienta in executia politicii, n-a ramas decat o speranta. Problema este ca nu vad cum domnul Antonescu va face fata la anii urmatori, pana in 2014. Poate ramane la carma PNL si poate fi mult mai mult decat a fost Mircea Geoana pentru PSD, dar niciodata nu va reprezenta revolutia pe care si-o asuma, revolta bunului simt in fata magariilor sistemului. Nu are cu ce.

Spun aceste lucruri in situatia in care congresul PNL de maine il va reconfirma in functia de Presedinte. Si imi pare rau ca spun asta, probabil ca o sa fiu injurat pe tema, dar Partidul National Liberal duce lipsa de un Ponta la carma. Ponta, ca individ, ar reprezenta o mult mai buna solutie la PNL, in mod poate hilar, dar adevarat. Liberalii reprezinta un partid bine organizat, clar conturat. Sunt un brand fara stralucire, insa, tocmai datorita faptului ca domnul Antonescu nu reprezinta un Presedinte de partid de opozitie. Poate ca ar fi fost bun in locul lui Basescu dupa o lupta cu Basescu. Dar pentru cativa ani de stat in afara puterii, chiar nu e cea mai buna alegere. Pana si Orban ar fi fost mai bun, in situatia data, iar Tariceanu (iarta-ma, Doamne!) chiar ideal. Trebuie sa te gandesti la era post-Basescu, in ciuda inertiei pe care o au partidele politice in Romania. Repet: Antonescu a fost bun impotriva lui Basescu in masura in care ar fi stat pe ambele picioare si nu l-ar fi sustinut pe Geoana. Acum nu stiu, sincer, la ce ar mai fi bun; de Presedinte PNL in niciun caz.

Si injurati-ma in continuare, dar daca asta nu-i convine lui Basescu de minune, in situatia data, atunci chiar inseamna ca sunteti naivi.

Mihai Sebe a contribuit cu un articol la Revista Turkey Watch impreuna cu Iulia Serafimescu. Va invit sa-l cititi aici. Mihai este coordonator de proiecte la European Institute of Romania si un bun prieten. Lucrarea lui dezvolta asupra unei posibile integrari a Turciei in UE, dintr-o perspectiva romaneasca.

Al doilea articol este scris de Adi Zabava pentru revista Behind the Spin si se refera la comunicarea politica din timpul ultimelor alegeri, dar si despre starea generala a democratiei romanesti dupa 20 de ani de tranzitie. Il puteti citi aici.

Dupa cum va spuneam in postarea precedenta, am fost plecat din tara. In mod normal, deplasarea aceasta intra in categoria ‘personale’, iar cum de vreun an de zile ma zbat destul de mult sa-mi cresc anonimitatea pe acest blog, lucrurile care urmeaza sa fie prezentate tin, mai mult, de persoana din spatele Codex Politicus si nu de ‘imaginea’ site-ului. Consider, insa, ca unele aspecte ale vizitei tin de tematica blogului si, de aceea, tin sa le descriu aici.

Sunt doctorand in stiinte politice la Universitatea Bucuresti. Am avut placerea si onoarea de a ma numara printre invitatii europarlamentarului Cristian Preda la Bruxelles. Vizita a fost finantata de catre Parlamentul European in cadrul unui program specific de informare pe tema insitutiilor europene. Din cate am inteles, fiecare europarlamentar are dreptul sa invite pana la 100 de persoane pe an. Grupul din care am facut parte a participat la un numar de evenimente si vizite. Am vizitat Parlamentul European si sediul NATO, am participat la un eveniment al PPE si la o dezbatere a Universitatii Libere din Bruxelles cu privire la starea democratiei din Romania.

Evenimentele au fost extrem de interesante, incepand cu speech-urile de la evenimentul PPE si terminand cu dezbaterea sustinuta de profesorii Universitatii Bucuresti la invitatia celor de la ULB. Interesante si vizitele la PE si NATO, desi prezentarea domnului Preda mi-a ramas in minte apropo de programul si datoriile demnitarilor europeni. Parlamentul European este o masinarie imensa, dar dispune de o birocratie functionala si mult mai eficienta decat structura locala. Culmea este ca proportiile nu se prea mentin, in unele cazuri fiind chiar mai putini functionari europeni care sa deserveasca structuri similare cu cele nationale. Am ramas placut impresionat de cunostintele domnului Preda in materie de procedura parlamentara si de usurinta cu care prezinta atat imaginea de ansamblu cat si temele specifice. Atinge problemele cu o precizie clinica, iar detaliile sau nuantarile sunt redate cat se poate de eficient. Este de 9 luni europarlamentar, o perioada adecvata pentru orice demnitar in slujba sa inteleaga si sa se dedice procesului legislativ. Din pacate, insa, avem destule exemple de antitalent in legislativul european. Domnul Preda este un exemplu de “peste in apa” in ceea ce priveste politica la nivel inalt si, sunt sigur, aduce beneficii importante imaginii tarii noastre la Bruxelles.

Sunt mult mai multe de spus pe tema intalnirilor avute si a orasului, a institutiilor vizitate, dar prefer sa ma opresc aici cu descrierea. Nu a fost prima mea vizita la Bruxelles, PE sau NATO, dar a fost prima data cand am facut-o avand baza la Bucuresti. Contrastul este imens si dezamagitor in ceea ce priveste starea natiunii noastre. Domnul Preda impreuna cu alti europarlamentari romani (din toate partidele reprezentate in PE) duc o lupta constanta in privinta imaginii tarii noastre. Este una catigatoare, sunt sigur. Banuiesc, insa, ca problema mult mai mare este cu lupta pe care trebuie sa o duca atunci cand aterizeaza la Bucuresti.