Dan Voiculescu transmite o provocare, cerand un concept pe baza caruia sa putem judeca eficienta unui parlamentar dupa patru ani de mandat. E greu sa vorbesti de eficienta in Parlamentul Romaniei, in primul rand. Ideea cea mai simpla, mai exact punerea fiecaruia in fata votului popular, este, probabil, dovada suprema pentru activitatea acelui om. Ma refer la vot direct, uninominal si intr-un singur tur, activitate pe care nu o vad intamplandu-se prea curand pe meleagurile tarisoarei.

Cu toate acestea, asa cum spune si mogulul antenist, ar trebui sa existe o formula cuantificabila pentru eficienta unui parlamentar. Vorbim aici despre capacitatea acestuia de a legifera in folosul comunitatii care l-a votat, a cetatenilor care i-au dat sau vandut votul. Activitatea parlamentara pura, recte luari de cuvant, declaratii politice, intrebari, interpelari si proiecte de lege, nu cred ca reprezinta totalul imaginii sale. Pana la urma despre asta vorbim sau acest aspect am vrea sa-l modificam. Din categoria idei gratis, as face un fel de Big Mac index, adica o conexiune directa intre legislativ si un bun de consum sau un serviciu de larga utilizare (si care nu este subventionat de stat), dar cu pret diferit la nivel de judet. Fluctuatia acelui pret ar ar putea fi ponderata cu rata somajului la nivel de judet si raportata la activitatea cuantificata a parlamentarului (cate initiative, legi etc.). E complicat de gasit acel ‘ceva’ care variaza de la judet la judet, insa. Cel mai simplu ar fi sa impartim kilogramele de carne consumate in cei 4 ani la numarul initativelor legislative. Sondaj national, pe colegii uninominale, cu mici, cu bere, sa iasa frumos. S-ar putea numi the Small Mic Index.

Ca sa ne intelegem, nici dracu’ nu se uita la activitatea acelui parlamentar pe site-ul Camerei sau al Senatului. Omul se uita in traista, eventual la televizor. Vor exista parlamentari cu un numar respectabil de initiative legislative sau luari de cuvant in plen, dar al caror impact fata de omul de rand este zero. Exista un motiv foarte bine intemeiat pentru care Parlamentul are o rata a increderii extrem de scazuta in ochii populatiei: pentru ca da legi generaliste, heirupiste si proaste, iar in ultimii ani, cu toate eforturile unor partide de a se “brandui” drept reformiste, burtile noastre sunt tot goale. E foarte greu sa gasesti o relatie directa intre activitatea parlamentara si viata celor pe care ii reprezinta. Dar nu mi-as face prea multe griji, exista oricand posibilitatea de a imparti costul a 469 de gloante. Nu sunt economist, deci varianta asta chiar pare cea mai simpla