In timp ce jurnalismul romanesc isi da cu parerea apropo de internarea lui Traian Basescu, doar doar o ajunge Geoana Presedinte la spartul targului, politicienii se dau peste cap in spiritul reformei democratice. Am avut congresul PSD, de unde s-a evidentiat, in mod surprzinator, Victor Ponta ca Presedinte al partidului, acum cel al PC de unde s-a ridicat un cetatean pe nume Daniel Constantin, iar saptamana viitoare avem un eveniment marcant sub sigla PNL, unde Ludovic Orban va juca rolul nefiresc de lider in asteptare. Toti trei sunt politicieni ceva mai tineri, ba chiar vag cunoscuti, in masura in care s-au evidentiat putin spre deloc in constiinta populara. Pot spune, chiar, ca toti patru sunt din aceeasi categorie generala, avand in vedere ca nici Crin Antonescu nu era cine stie ce mare imagine publica inainte de 2009. Pe Ponta il stim cu totii, in medie, drept un pesedist cam de pe vremea lui Adrian Nastase, functionar sau ceva de genul acesta (putini romani l-ar identifica drept seful Corpului de control al PM-ului). Si mai putini si-ar aduce aminte sau ar sti de faptul ca nu si-a murdarit mainile, cat timp a fost in acel post. Crin Antonescu parca a fost un Ministru minor de pe vremea CDR si avea ceva plete, iar daca n-ar fi fost candidatul anti-Basescu par excellence, nu i s-ar fi schimbat imaginea de atunci. Ce a facut intre CDR si acum e un mister. Daniel Constantin este, cel putin conform Google, fostul administrator colonial al insulei Réunion si in niciun caz seful APIA pe vremea guvernului PDL-PSD. Din partea PD-L, inca nimic. Se vorbeste de reforma, dar se pare ca nu s-a primit inca ordinul de unde trebuie sa se si activeze, in spiritul democratico-executiv cu care ne-au obisnuit. Ceva tot va urma, in mod cert.
In mod surprinzator, partidele reactioneaza intr-o directie noua, aceea a tinerelor sperante, dupa mai bine de 20 de ani de dinozauri cu nume patate si scandaluri de coruptie. Pe de-o parte, reactia partidelor PNL, PSD si PC vine din pierderea luptei finale cu Basescu. Pe de alta, insa, observa si clasa politica faptul ca orice reforma, chiar si in nume, ajuta al dracului de mult. Nu este vorba despre nevoia unor oameni noi, in sine, ci faptul ca sistemul insusi nu mai poate supravietui pe randament descrescator. Prezenta la vot scade, politicieni precum Basescu sau Iliescu nu prea se mai gasesc deja-formati in randurile partidelor actuale, iar electoratul nu mai inghite chiar orice Geoana pe care-l pot arunca organizatiile politice in direcita urnelor de vot. Cu alte cuvinte, de la ideologii in jos, totul trebuie regandit, cel putin la nivel urban, in golul pe care il va lasa ultimul dinozaur politic in urma sa. In doi ani de zile e nevoie ca partidele deja sa aiba candidati clari pentru urmatoarele alegeri prezidentiale. Mai mult, este nevoie de politicieni care sa detina un miez de populism credibilitate. Democratia asta e altfel si sa nu fiti surprinsi cand majoritatea candidatilor la prezidentialele de peste 5 ani, ba chiar si castigatorul acestora, va folosi o buna parte dintre tertipurile predecesorului: politica, furaciune a banului public, orice vrea clasa politica, bine, dar cu mimarea interesului cetateanului, cu o mica spaga data votantului care te-a pus acolo. Ori o buna parte dintre partide, mai exact toate cu exceptia unuia, nu vor putea, in ideea in care scena politica ramane neschimbata, sa spuna ca au reformat statul roman din temelii in 2012 sau in 2014. Si atunci, reforma interna e singurul lucru pe care il pot face.
Nu sugerez, in vreun fel, ca anumite heirupisme politice ale prezentei guvernari pot fi mascate drept reforma institutionala. Dar, in situatia in care PDL-ul se misca inspre rural, nici nu trebuie sa o anunte prea clar la televizor. Tinerii educati dau bine in urban, din pacate.
Loading ...
Cam de un an de zile, pe scena politica romaneasca se intampla ceva interesant – se produce o schimbare de generatii, care poate aduce si o schimbare de mentalitate. A inceput la PNL, iar in alegerile prezidentiale Crin Antonescu a confirmat – dar a si speriat in acelasi timp. O parte a clasei politice a intrat in fibrilatii si in disperare de cauza a inceput sa propavaduiasca pe fata basescianismul. A urmat valul pesedist, coagulat in jurul lui Victor Ponta si de cateva zile, tinerele sperante aparute pe firmament la Partidul Conservator.
Daca in tarile cu traditie democratica, schimbul de generatii se petrece de la sine, fara multe convulsii, la noi nu este atat de simplu. De aceea, cred ca este chiar necesar un cutremur pe scena politica romaneasca, unul mare, care sa darame tot ce este putred si sa determine reconstructia pe baze mai solide si mai corecte.
In societatile occidentale exista linii de demarcatie foarte bine structurate intre politica-societate civila-mediul de afaceri. Un tanar care se indreapta catre o cariera politica trebuie sa aiba o buna pregatire profesionala si are un drum foarte bine stabilit in cadrul partidului din care alege sa faca parte. El parcurge niste etape, cu reguli foarte clare si daca performeaza merge mai departe, conform planului de cariera ales si acceptat. La noi aproape ca nu exista asa ceva. Totul este un amalgam, fara reguli si fara logica, o mizerie balcanica, alimentata in primul rand din interiorul sistemului aflat deja in putrefactie dar si de anumite medii din afara si care, astazi a ajuns sa poarte si un nume – basescianism.
Crin Antonescu si Victor Ponta sunt doua exceptii – ei au fost ajutati sa-si construiasca niste cariere politice pe modelul occidental, dar in cadrul politico-institutional tipic romanesc. In ceea ce-l priveste pe noul presedinte al PC, Daniel Constantin, el se afla doar la inceput de drum.
Urmeaza Congresul PNL. Daca va fi reconfirmat Crin Antonescu si sper sa se intample acest lucru, basescianismul va mai pierde o batalie, astfel existand sanse reale ca aceasta noua generatie de politicieni sa puna bazele unei schimbari de mentalitate, cu ajutorul experientei liderilor care au stiut sa faca pasul in spate si cu sprijinul familiilor europene din care PSD, PNL si PC fac parte.
Dar basescianismul nu se lasa cu una, cu doua, iar exponentul sau – PDL-ul nu are cum sa se schimbe. Acolo este o colcaiala politicianisto-oportunista, fara nici un fel de ideologie si cu un singur scop – acapararea puterii absolute in plan politico-financiar. La PDL nu exista nici macar ideea unui pan de cariera, deoarece totul este gandit ca un sistem de relatii, bazat pe afaceri si santaj cu dosare. Evolutia PDL devine din ce in ce mai periculoasa pentru intreaga societate romaneasca, deoarece in acest partid afacerile, politicul si societatea civila – formeaza sistemul despre care vorbeam mai inainte. Atunci cand ma refer la societatea civila, in acest context, incerc sa reamintesc faptul ca, foarte multi exponenti ai acesteia au ajuns deputati, senatori sau europarlamentari PDL.
In PSD, PNL si PC, fondatorii acestor partide si unii dintre cei care pot fi denumiti adevarati lideri politici, au stiut in cele din urma sa faca pasul inapoi si au permis noii generatii sa se afirme. Acesata situatie contravine intereselor promotorilor basescianismului, care acum contraataca prin infiintarea de noi partide. Se incearca o lovitura de imagine dar si o posibilitate de a fura din electoratul celor care cel putin incearca sa schimbe sistemul politic actual.
Initial partidul lui Oprea ar fi trebuit sa se afle spre centru-dreapta, iar cel al lui Cosmanca la stanga PSD. Din momentul in care experimentul Geoana a esuat, baietii veseli s-au reorientat rapid si gasca Oprea s-a plasat spre centru-stanga, incercand si o legitimare prin aducerea lui Cristi Diaconescu si Marian Sarbu. Se aplica o tactica de imagine, denumita ”in cascada”, pentru destabilizarea PSD – aproape in fiecare zi mai pleaca unul sau doi la Oprea sau direct la PDL. Probabil nici PNL nu va fi scutit, incepand de saptamana viitoare, daca nu le iese experimentul Orban.
Aceasta strategie nu este neaparat benefica initiatorilor, deoarece si PSD si PNL ar putea sa intoarca totul in propriul beneficiu, daca vor reusi sa gestioneze de asa natura situatia, incat sa foloseasca strategia basescianaista pentru o curatare si reasezare a propriilor structuri, pe baze mai stabile, cu mai multi specialisti si cat mai putini smecheri, oportunisti, inculti sau din categoria baroni.
PSD s-ar putea deschide mai mult si cu adevarat spre intelectuali si noua generatie de oameni mai destupati la minte si ar avea numai de castigat, iar PNL ar putea face o constructie solida pe zona de dreapta cu PC si cu partea din PNTCD inca necontaminata de basescianism. Cu experienta unor lideri precum Ion Iliescu, Adrian Nastase, Emil Constantinescu,Radu Campeanu, Dan Voiculescu si Gheorghe Ciuhandu, combinata cu prospetimea si forta pe care o pot aduce Victor Ponta, Crin Antonescu si chiar Daniel Constantin – se poate forma o opozitie puternica, bine structurata si coordonata – pentru a contracara excesele si manipularile basescianiste si putand deveni o premiza de schimbare reala a mentalitatii clasei politice si implicit a societatii romanesti in ansamblul sau. Un posibil proiect pentru Romania.