Chinezu (iar ma iau de el, dar va asigur ca merita!) scrie cu bunul simt caracteristic despre conturile de twitter ale statului (recte MAERomania si Politia Capitalei). Pe scurt si pe buna dreptate, omul nu e multumit de faptul ca cei din spatele conturilor nu reduc discursul oficios la limitele impuse de mediu. E twitter, ai 140 de caractere mari si late, nu poti sparge patru tweet-uri pe o polologhie despre vizita unui ministru la nu stiu ce summit. Da, e MAE, nu e ca si cand il poate numi pe Ministrul Afacerilor Externe Teodor Baconschi “Teddy M”, iar summit-ul nu-mai-stiu-care-dar-numele-e-lung-si-plictisitor drept “chermeza de top”, desi ar fi haios. Dar situatia e cu mult mai complexa si tine, la fel cum spune si Cristian, de sef.
Chiar aseara discutam cu cineva pe tema si spuneam ca, in majoritatea cazurilor, diferenta intre un pachet intreg de produse si servicii de politica online la cheie pentru un politician si un efort mediocru din partea unui consilier de-al omului este nula. De cele mai multe ori o sa va treziti cu un blog de mare politician care va arata ca ultima reduta a internetului din 1999 toamna. Vina e impartita: e de vina politicianul care habar n-are ce inseamna online-ul, da-l vrea pe rosu cu verde, in picatele, daca se poate; sunt de vina consilierii acestuia, pentru ca sunt pupincuristi si zic da la orice aberatie de-a lui; in sfarsit, de vina e ala care-i face site-ul, pentru ca n-are tupeul sa-i spuna clientului ce trebuie, de fapt, sa includa produsul. De aceea revin si spun: diferenta intre un produs facut la cele mai inalte standarde si unul realizat pe genunchi este nula, in ochii politicianului-client in Romania. E pacat, e prostesc, macar unul din tot lantul acesta al slabiciunii umane ar trebui impuscat, dar asta-i situatia.
Sincer, nu stiu care-i situatia la MAE sau la Politie. Cel mai probabil, un angajat tanar si ceva mai cilibiu, cel mai probabil din lipsa de ocupatie si doritor de afirmare, a tras de maneca un superior si l-a facut sa inteleaga, in limbajul clasic neandertal, ca ug buga luga twitter bun. Iar superiorul, fara sa-i pese exact ce inseamna twitter, ce face el sau daca are puncte la carnet, a dispus sa se faca, mandru ca i-a venit ideea; ca, sa ne intelegem, resursa umana e sclavie, iar inteligenta pericol.
Exista si exceptii: politicieni sau organizatii politice populate de oameni absolut normali si decenti, oameni care te asculta si spun: okay, facem asa. Dar sunt putini, sub 10%.



Facebook
Twitter
RSS