Deputatul Alina Gorghiu publica ieri un articol pe tema reviziei tehnice a PNL-ului, mai exact de “regasire morala si axiologica” pentru partid. Ideea lungului paragraf, frumos scris, de altfel, este ca arcasii necesita regasirea electoratului cu nevoi punctuale si auto-modelarea pe baza acestora. N-as vrea sa fiu ratuacios, dar textul, pe scurt, imi suna a ceva de genul: “Fratilor, astia s-au trezit!” Uitandu-ma la miscarile din piata, apropo de congresele marilor partide si de non-asteptarile pe care le avem de la ele, povestea ma face sa ma simt de parca abia acum s-a descoperit ca, in politica, de la robinetul democratiei curge si apa calda, iar eu sunt unul dintre beneficiarii ei.
Mai mult, PNL trebuie sa urmareasca permanent tendintele din societate, noile teme de discutie si interes, si sa se pozitioneze fata de ele. Lipsa unui raspuns la problemele micro-grupului duce, ca prima reactie probabila, la absenta de la vot.
Mi se pare un truism, pana la urma: daca omul nu se simte reprezentat, nu merge la vot! A fost nevoie de 20 de ani ca sa va prindeti, fratilor? Cu tot respectul pentru Dra Deputat, dar dupa 20 de ani de -sanchi- democratie reprezentativa va treziti ca nu reprezentati pe nimeni si ca ar trebui, totusi, s-o mimati nitel, macar in speranta supravietuirii? Si da, persoana care a scris textul are dreptate, ideea este ca, vrut sau nevrut, o societate se regrupeaza in functie de triburi de interese, dar restructurarea unui partid pe o fundatie supreda mi se pare inutila. Privind, cu inteligenta din dotare, bineinteles (pe care n-am considerat-o niciodata ca fiind stelara), intamplarile ultimilor ani, parerea mea este ca democratia in aceasta tara a fost un fel de experiment impus, o idee servita pe tava unui popor care cu greu putea fi scos din starea de nespalati si care a acceptat-o ca pe ultimul sampon Palmolive. Noi, ca alegatori, nu am inteles ca democratia e facuta din interesele noastre. Nici nu prea aveam de unde, nefiind pregatiti de o asemenea povara de responsabilitate. Am avut-o, in toti acesti ani, iar de fiecare data cand nu ne-a convenit ceva, ar fi trebuit sa inconjuram, frumos, sediile democratiei noastre reprezentative si sa nu-i lasam pe cei dinauntru sa iasa pana nu fac ca noi. In schimb nu s-a intamplat asa ceva. Sunt si eu la fel de resemnat si de vinovat pentru aceasta situatie. Dar trebuia!
Da, partidele trebuie sa se zbata si sa-si reprezinte votantii. Dar stau si ma uit la politica din ziua de azi si vad lupte in toate cele trei partide mari pentru reforma, de vreun fel sau altul, si ma gandesc, in idealismul meu prostesc, ca, la fel ca democratia noastra putreda, venita de sus in jos, si partidele, bate-le vina, se hotarasc, deodata, sa ne reprezinte; tot de sus in jos. Dar pe noi ne-ati intrebat, fratilor, daca mai vrem sa ne reprezentati?



Facebook
Twitter
RSS