Copiii lui Moş Gerilă, mai degrabă…

Theophyle scrie astazi despre Copiii lui Mos Craciun, mai exact despre cum e sa te numesti Prigoana, Basescu, Sarbu si asa mai departe. Bineinteles, el scrie despre flagelul nepotismului si despre obsesia spagii in societatea noastra, nu nominalizeaza in mod direct niste progenituri parvenite prin puterea parintilor. Si ne mai spune ca altii, cei fara noroc, emigreaza inspre Occident. As fi de acord cu concluziile sale, pe care le consider de bun simt, dar as pune intrebarea, mai degraba, ce se intampla cu cei care se intorc de acolo?

Nu-l cunosc personal pe Honorius Prigoana. Chiar mi-e sila sa scriu, deja, un al doilea articol despre el, dar Bogdan mi-a transmis o provocare pe tema si ma simt, cumva, obligat sa o fac. E clar ca va castiga, iar numirea lui Razvan Murgeanu in functia de sef de campanie este, pe de-o parte, normala, avand in vedere ca este Presedinte al PDL Sector 1, dar si un pic rautacioasa. Prigoana Jr. a fost impus de la centru, asta e realitatea, iar platforma sa politica este, in mare parte, formata din ideile lui tac’su. Unele sunt bune, altele isi iau locul in stolul din capul seniorului. De nerespectat in societatea romaneasca, insa, ca om de afaceri, cu tot cu manelistii sai, nu este, asta va asigur. Cu putin noroc nici fii-su nu va fi un dezastru total, desi daca-l iei la bani marunti sunt sigur ca clacheaza. De ridicat nivelul parlamentarilor romani n-o face, dar pentru ce a mai ramas din mandatul lui Olteanu.. chiar e de CV si atat. Nici pe Stroe nu-l cunosc, dar parca l-as vota, dracului, mai usor. Har Domnului ca nu trebuie sa fac aceasta alegere! Si nu e vorba de frustrari, sa ne intelegem, daca a noastra constitutie permite deputatia de la 23 de ani, atunci chiar n-am ce sa comentez.

La modul personal, insa, sunt cu 4 ani mai mare decat Junior, am un CV care l-ar bate la poponetz in orice zi si ma pot considera somer. So.. Romania este o tara in care poti obtine orice si cat se poate de repede, dar relatiile conteaza deasupra oricarei alte pregatiri. Lucrurile pe care le obtii nu valoreaza la fel de mult ca in vest, nu au, poate, aceeasi greutate, dar nici eu n-am decis sa ma nasc aici.  Exista un anumit determinism in viata pe care o traiesti, iar plecatul, dupa cum va pot spune din experienta, e usor doar in primul pas. Urmeaza ani de regasire. E si mai cretinoid atunci cand te intorci, pentru ca n-ai la ce. Eu am o vorba apropo de oameni, nu stiu exact daca apartine altcuiva, dar mi-am insusit-o, apropo de toate lucrurile pe care le-am scris aici, de-a lungul ultimilor ani. Prietenii au venit si m-au intrebat de ce sunt prost, de ce dau pe gratis ceea ce in alte parti se da pe bani buni. Le-am explicat ca omul inteligent creeaza, prostul copiaza. Daca ai ceva in cap, atunci n-ai cum sa nu gasesti teme noi, directii nebatute pentru cine-ti faci treaba. O paralela, deci, ar fi ca prostului ii pica in poala, desteptul isi gaseste. Nu spune multe despre mine, evident; dar nici despre manelistul ala mic