Recentele nominalizari ministeriale au suferit ceva schimbari in drumul lor de la Colegiul Director al PDL-ului si pana la Guvern. Ceva imi spune ca Palatul Cotroceni s-a impus in anumite privinte, lucru care ar explica, intr-o anumita masura, necesitatea unui nou guvern care sa poarte numele Boc. Ma alint cu acest gand, dar nu pot sa nu observ nominalizarea lui Theodor Baconschi la MAE. Dupa scandalul legat de Ambasada Romaniei la Paris, dansul ar fi fost scos automat din orice discutie pentru a evita 0 concluzie posibil nedreapta la adresa sa. Asa, in ciuda experientei sale diplomatice, va ramane cel care i-a castigat lui Basescu alegerile si care a fost rasplatit pentru asta. Nefericit si, din nou, posibil nedrept, dar asta este situatia.
In alta ordine de idei, aplaud nominalizarea lui Daniel Funeriu in functia de Ministru al Educatiei. Spuneam mai vineri, intr-un acces de dezamagire crunta, ca un executiv cu dansul in formula veche poate dauna propriei sale imagini mai mult decat ar ajuta imaginea sa noului guvern. Sunt putin ipocrit, momentan, uitand de cele spuse, dar argumentez cu urmatorul fapt, care ar trebui sa fie evident pentru orice om care si-a pus stampila pe Traian Basescu intr-un calcul atent: pentru un moment, cumva similar cu cel pe care l-au simtit si votantii lui Mircea Geoana, am crezut ca am pierdut Presedintele. Refacerea cartilor, chiar si intr-o mica masura, arata, totusi, inversul. Nu ma incalzeste prezenta celorlalte nume pe lista ministeriabililor, sa ne intelegem, ba chiar arata faptul ca, oricat de Voda esti, tot boierii iti fac Curtea. Dar dinamica risca sa piara in interiorul partidului, din ce am observat eu, cel putin. Si asta ar fi fost o problema pentru ceea ce reprezinta, de fapt, statul democratic. Mi-ar fi fost greu, generalizand, sa vad diferente intre era baronilor locali ai lui Nastase si prezent.
Anca mi-a transmis o provocare cu privire la “apostolii” lui Basescu. Mi-e greu sa-i nominalizez intr-o ordine exacta, desi as separa linia de partid de cea non-politica. As merge, deci, cu numele urmatoare: Radu Moraru si Andreea Pora, dar si Ioan T. Morar si Cristian Patrasconiu; intr-o mai mica masura Horia-Roman Patapievici si Dan Tapalaga. Nu e nimic gresit in a-l sustine, zic eu. Ma obsedeaza orbii, insa; sau, ca sa folosesc un termen mai exact, orbacii; ca postaci suntem cam toti. Transmit provocarea urmatorilor: Inconstantin, celor de la Coltu’ strazii, lui Skortzy si lui Theophyle.
Loading ...
Facebook
Twitter
RSS