friends
parvan a publicat articolul: Ziua Anti

Personal, asa cum am dat sa se inteleaga de mult prea multe ori pe acest blog, sunt pro-base. Asta ca sa fie clar. Nu inseamna ca o sa inghit toate manipularile de campanie, insa.

Da, toata clasa politica ar merita acum o noua revolutie, suntem la fel ca un calculator cu Windows prost instalat, cu fisiere corupte, cu programe care nu vor sa porneasca, butoane care nu fac decat ce vor ele, si erori din care nu intelegem nimic. Am avea nevoie de “o instalare pe curat”. Dar pe care ar trebui sa o pregatim dupa alegeri.

Pana atunci, avem alte probleme, precum cea semnalata de tine, cum ca vai, ce prosti suntem, cum ne lasam noi manipulati de Basescu.

E normal ca atunci cand doua parti politice sunt in conflict, si una comite un gest de nesimtire maxima la adresa unor valori simbolice, iar cativa oameni cu constiinta si ceva urme de forta de reactie condamna asta, e normal ca “the others” sa sustina, sa amplifice, si sa se asocieze cu reactia rezultata. E un risc pe care probabil cei care se revolta si-l asuma. Insa asta nu scade valoarea simbolica a protestului, nu-l face mai rau pentru cei care stiu fiecare de ce au venit acolo. Iar celor care paraziteaza proteste le va veni randul atunci cand actul de a protesta va capata suficienta importanta. Asta nu inseamna ca pana atunci nu va mai trebui sa protestam niciodata de teama sa nu se asocieze cineva cu protestul nostru.

Si eu m-am revoltat zilele trecute impotriva modului in care a ales sindicatul Metrorex sa organizeze greva in Capitala, blocand traficul pentru trei zile printr-o greva dovedita ilegala. Si atunci probabil era acelasi risc, pentru ca si greva respectiva a fost politizata. Si mi l-am asumat.

Sau tu zici ca e mai bine sa stam cuminti, ca nu cumva sa ni se fure protestul, sa nu ne bagam, sa ii lasam sa se pise pe noi si sa para, in urma lipsei totale de reactie, ca suntem de acord cu asta ba chiar ne place…

Aveam 9 ani la revolutie si eram in celalalt capat de tara, ma bucuram la desenele animate pe care le vedeam in fiecare seara in urma revolutiei.

Asta nu inseamna ca acum, la 29 de ani, nu am putere de discernamant si nu-mi pot construi propria versiune despre ceea ce s-a intamplat atunci, cu ce eforturi si cu ce sacrificii s-a intamplat. Acum, probabil, o noua revolutie ar insemna alte eforturi, si alte sacrificii. Dar cred ca ar merita.

Si de aia ma intristez cand in loc sa vad in locuri de unde asteptam indemnuri ca “Who’s with me?” doar resemnari si condamnari. Trist, foarte trist.
Ionut Oprea a publicat articolul: DailyBusiness se bate cu LinkedIn?