Lee Harvey Oswald a câştigat alegerile

Observ ca, la o zi intreaga dupa incidentul megatelevizat, deontologii se intreaba daca a fost corecta distribuirea filmului prin mass-media din punctul de vedere al saracului infant. Daca presa romaneasca ar fi acoperit asasinarea lui John F. Kennedy, cel mai probabil ca Lee Harvey Oswald ar fi fost gasit inainte sa-l aresteze politia. Ar fi fost adus in platou, facut sa jure ca l-a impuscat pe Presedinte, iar capetele vorbitoare s-ar fi intrebat pana la primele ore ale diminetii daca acea confesiune este veridica. A doua zi, in prime time, ar fi urmat sinuciderea sa, televizata si moderata de Dan Negru, eventual. Jack Ruby ar fi privit totul, molfaind popcorn in fata ecranului. Ce imi place cel mai mult la toata povestea este ca televiziunile de stiri nu stiu cand sa se opreasca, sugand fiecare punctisor de rating de parca ar fi ultima zi a existentei lor. Exista limite logice, deontologice si legale, iar toate au fost depasite in scopuri electorale. In exagerarea lor, risca sa impinga electoratul inspre urne – si nu in directia asteptata.

Pe 6 Decembrie, adica peste 9 zile, romanul va veni la vot, isi va curata creierul de toate prostiile vazute la televizor in ultima saptamana si va vota fix cum ii vine lui mai bine. Va asigur! Reactia la astfel de stimuli puternic emotionali nu dureaza mai mult de cateva zile, mai ales daca acestea sunt urmate de un circ televizat din care lumea nu mai intelege, practic, nimic. Nu mai mentionez faptul ca o buna parte din membrii echipei de campanie a domnului Basescu ar trebui sa-si dea demisia pentru ca nu erau pregatiti si pentru ca nici n-au avut vreun raspuns decat abia dupa ore bune, in plin sezon electoral. Felix Tataru trebuia sa fie cu a doua caseta in dinti, langa Presedinte, in timpul interviului cu Razvan Dumitrescu. Iar Presedintele insusi ar trebui, in continuare, sa clarifice un eveniment pe cat de indepartat, pe atat de nasol. Asta daca nu vrea ca un mucos sa-i faca un “Oswald” la cariera politica; sau Patriciu.