La greşeala lui "şi eu"

Cred ca unul dintre cele mai complicate aspecte ale vietii publice este separarea persoanei de personalitate, divizarea sinelui in ce se vede la televizor si ce intra pe usa, acasa. Iar din acest punct de vedere cu greu poti privi cu ura omul, persoana sau individul, deoarece nu-l cunosti. Este, cumva, aceeasi gandire care a tras vreo doua generatii prin comunism, ticul verbal de “si eu” care urmeaza orice rugaminte sau cerere. Nu stiu daca-l pot defini drept egoism in stare pura sau vreun fel de darnicie perversa (de vreme ce nu este “doar mie!”). In mod sigur plafoneaza o parte din societate intr-o agresivitate pasiva care nu face decat sa afecteze intregul proces de evolutie intr-o natie normala la cap. Acum, revenind la ideea politicului si la omul din politica, mi se pare ca cel mai important dintre candidatii la Presedintie foloseste selectiv aceasta dualitate, in folosul propriu.

Domnul Basescu ne roaga sa-i intelegem derapajele, umane de altfel. Sunt gata sa le accept, ba chiar am trecut peste multe dintre ele. Nu prea vad regrete sincere, insa, si imi vine greu sa cred ca a asteptat pana in perioada campaniei ca sa-mi faca si mie, personal, o confidenta de aceasta natura. Mentionez ca citesc articolul din Hotnews pe tema emisiunii in care dansul a prestat, in fata unei audiente live. Ma uit si la ultimele clipuri de campanie ale dansului, in care cu greu pot trece peste faptul ca niste actori citesc in mod vizibil texte pregatite. Durerea mea nu e ca vorbim de un spot publicitar, pana la urma, deci complet acceptabil din orice punct de vedere, ci de faptul ca nu ma regasesc si eu in el. Ori acei oameni vorbesc despre omul Basescu si nu despre institutia prezidentiala. Sau, mai exact, dau senzatia ca ar vorbi in acest sens.

Facem un joc din personalitatea selectiva? Regretam unele aspecte ale institutiei, cateva ale omului si uitam de cele cu adevarat grave? Sa spui ca demisionezi dupa 5 minute si sa n-o faci poate fi vazuta oricum, dar chiar o pun la miscare politica cu riscuri publice asumate. Sa promulgi legea salarizarii educatiei nationale, odata cu Parlamentul si toata clasa politica pentru ca asa batea vantul atunci, de asemenea, miscare politica si nimic mai mult. Mai bine s-o faci decat sa nu. Treaba ca ai chemat PNL-ul la Cotroceni si i-ai avertizat, impaciuitor, de consecintele ruperii aripii PLD? N-o cred, dar chiar nu mi se pare importanta, in marea schema a lucrurilor. Cum a fost tratat Dinescu? Corect, din punctul meu de vedere. Dar despre nenumaratele offside-uri si iesiri din decenta unui sef de stat? Umane, semi-umane sau politice? Sau trebuie sa il inteleg si pe el?

Sa ne intelegem: Nu-mi place sa fiu luat de prost apropo de om si institutie, atunci cand stiu ca institutia nu gafeaza fata de gaozari, tiganci imputite si alte asemenea frumuseti. Au trecut, desi unele au fost strigatoare la cer. Ma intereseaza, din acelasi capitol, acele greseli cu adevarat personale care au influentat institutia. Si vreau ca ele sa fie recunoscute.

Tagged as: alegeri, campanie, presedinte, traian basescu