Exista in facultate o organizatie a studentilor, sub egida autoguvernarii. Cu totii plateam o parte din taxa catre ea (in jur de 3-4 dolari canadieni pe cap de om), iar banii se duceau in visteria Uniunii. Se strangeau cam 30.000 de dolari canadieni pe an, bani care erau apoi, in mare, folositi pentru diferite activitati centrate pe studenti. O treime din ei se duceau pe salariile anuale ale Presedintelui, Vicepresedintelui si Business Managerului (ultimii doua posturi fiind, in ultimele mandate, ocupate de acelasi om datorita unei neclaritati din Constitutia Uniunii).
Ca idee si pe scurt, Uniunea organiza 2-3 actiuni pe an, iar activitatea sa era, de fapt, o cardasie intre principalii directori si executivi si prietenii lor. Nu exista reprezentativitate la nivelul studentilor, Uniunea nu facea nimic pentru ei, totul se rezuma la cateva petreceri aranjate la niste preturi si “suveicate” la costuri mult mai mici. Diferenta se baga in buzunar. Tot consitutional, Uniunea era obligata sa-si faca auditul financiar la fiecare doi ani, iar directorul firmei era prieten cu Vicele. Cam romaneasca treaba.
Eu eram tanar, aveam chef de harta, scriam pentru ziar si fusesem amenintat de noul Presedinte sa fiu mai atent la ce public. Tipul avea 28 de ani si era in anul 3, un coreean cam dobitocel. Eu eram roman si ma apropiam de 19 ani, tot in anul trei de facultate. M-au luat dracii si am candidat pentru pozitia de Vicepresedinte, care tocmai se deschisese. Constitutia spunea ca alegeri noi trebuie sa fie tinute pentru post si ca orice student se poate angaja drept membru al comisiei electorale. Doi dintre prietenii cei mai buni de atunci s-au angajat ca sa ma ajute (unul dintre ei era amantul surorii Presedintei de sectie). Ma rog, poveste lunga aici, Martin era genul de idiot savant scapat din Cuba pe care nu-l vroiai in jurul tau decat atunci cand era treaz. Justin a si venit prin Romania de vreo doua ori.
Ca sa scurtam povestea, studentii nu prea se duceau la vot, am strans prietenii in ziua votarii si i-am trimis la urne. Impotriva mea candida un fel de Keanu Reeves hispanic, un tip gelat pe care nu l-ai fi lasat sa-ti spele parbrizul la Unirii, d-apai sa gestioneze cateva zeci de mii de dolari; prieten bun cu Presedintele. A fost un concurs de popularitate, dar Justin jura si pana in ziua de astazi ca n-au “ajutat” cu nimic votul sau numaratoarea. Cert este ca am castigat. Am inghetat postul de Business Manager, am inceput sa scormon peste tot. Cu o saptamana inainte de alegeri sediul Uniunii fusese “spart” si lipseau acte (financiare), iar majoritatea tranzactiilor erau neclare. Practic, aveam un buget intrat si vreo 2000 de dolari ramasi, cu niste chitante de mana date pentru activitatile din timpul anului (nici alea nu se adunau sa faca totalul).
Au urmat alte alegeri pentru Directori ai diferitelor departamente ale Uniunii, Martine si Justin au fost votati fara probleme in functii. Speaker-ul Uniunii (persoana independenta de Uniune, dar care prezida sedintele) mi-a tinut isonul cu controlul fondurilor, am chemat alta firma de audit si, per total, eram la un pas de a-l cam trimite pe Presedinte la puscarie. Din pacate, nu erau destule dovezi, drept pentru care a fost doar dat jos din functie. Au urmat 4 luni de Presedintie interimara. In anul 4 n-am mai avut timp sa candidez, pierdusem deja bursa de studii din cauza timpului dedicat “vanatorii”, iar notele o luasera un pic in bot. M-am retinut la a scrie editoriale in ziarul universitatii, in care ma bucuram de pozitia de cvasi-moguluash de presa.
So, invataminte pentru urmatorul Presedinte: Neaparat sa ai presa de partea ta. Candideaza pentru idei, nu pentru post sau pentru bani. Lasa-ti prietenii sa se bata pentru pozitii cheie si ajuta-i sa creasca. Lupta-te cat poti, accepta orice pierdere si da cu raul de pamant pana nu mai exista. Lasand gluma la o parte, ma intreb pana in ziua de astazi ce m-a impins sa merg pe drumul acela. Si probabil ca n-o sa stiu niciodata.
Si, pentru curiosi, o editie din Pro Tem cu schimbarile care au urmat.
Loading ...
hmm, foarte interesant
Cristi de la rating-politic a publicat articolul: Campanie 2 vs 1, sondaje, chestii
Si noi la George Washington University avem un Student Association care este structurata aproape la fel ca cea pe care o descri. Insa la noi sefii nu sunt platiti si nu pot fi alesi la nesfarsit iar ei par tot timpul in conflict etern cu cei de la ziare, indiferent cine e sef la ziare si cine e in SA. Rezultatul este ca SA isi face treaba impecabil si paradoxal subventioneaza ziarele universitatii care ii critica. Daca ar taia subventia si s-ar inchide unul dintre ziare a doua zi ar fi mare rascoala in campus. Concluzia mea este ca un conflict etern intre presa si putere este foarte benefic pentru cel guvernat.
Si o mica nota, ai foarte mare dreptate cu concursul de popularitate in astfel de alegeri. In toate organizatiile mari bazate pe alegeri, fie SA, College Democrats/Republicans, etc, la nivelul pozitiilor pentru cei de anul intai castiga tot timpul aia care au picat 6 in camere in caminul unde sunt 1000 de studenti intr-o singura cladire. Astia de la caminul alaturat unde stau eu si se sta regeste —singur in camera— nu pupa nimic.
Paul Marin a publicat articolul: Scamatoria sondajelor: metodologia vrajelii si victima ei
Mogulule!
Turnofftheglory a publicat articolul: PNL altceva decat un Crin
De asta da bine in sivi sa ai activitati de genu’ implicare in organizatii NG si NP, studentesti etc pt ca stii mecanismul si ingredientele din bucataria ~, oranizate tipic politicieneste: mobilizari, aliante, pierderi asumate etc. F. interesant dpdv a unuia care nu miroase izul din interior a ‘caselor mari’ . West wing style ! Posibil sa mai publici si continuarea ?
Ce viata furtunoasa ai avut! ca la “aruncati din tren”.
Şi? Ţi-a luat puterea minţile? Pare-se că nu. Mi se pare mie sau Justin este un fel de Cozmâncă?
)
Micul mason a publicat articolul: Traian Băsescu, preşedinte-candidat
seamana!
Tare povestea !
Un Keanu Reeves hispanic
) Asta mi-a placut!
Anca Bundaru a publicat articolul: Va spun eu, vin Timpuri Noi
Un Keanu Reeves hispanic
) Asta mi-a placut!
Anca Bundaru a publicat articolul: Va spun eu, vin Timpuri Noi
În seara asta am văzut un om care încearcă să se explice. Şi, dacă apelez un pic la memorie, pot conchide că asta a făcut mereu. De la o vreme, nu mai poţi oferi la serviciu o explicaţie rezonabilă pentru lipsa de performanţă. Şi asta, pentru că se poate şi mai rău. Există cineva, persoană importantă, nu dau nume, care a brevetat fericit statutul de inginer în metalurgie cu hobby-ul de ministru al finanţelor publice. Altfel spus, stagiul de “manageraş” la fabricile unui primar ce a brevetat schimbatul bordurilor anual, a devenit un curs de perfecţionare aplicată pentru viitorii ordonatori de credite. Zău aşa. În fine, premierul desemnat Croitoru mizează în continuare pentru un economist, cu grad de doctor în ştiinţe şi ingineria materialelor…
Dispecer Blogosferă a publicat articolul: Ministrul Pogea, contabil până la final…
Hmm… ţi-am povestit vreodată cum am ajuns eu primar?
Mda! Caut o schimbare…
Dispecer Blogosferă a publicat articolul: O zi obişnuită în România…
Cred, nene Codex, ca esti tare. Da’ poate scrii si matale ceva despre ce se intimpla la Chishintown, ca personal as fi curios sa vad ce parere ai. A! Si daca cunosti pe cineva care este preocupat de fenomenele politice din Mall Dova, si care scrie despre asta : arata-l cu destu’! (Cu reverentele de rigoare, multumiri.)
Victor Nichitus a publicat articolul: În cercuri. Mai aproape, tot mai aproape
M-am saturat de clasa politica portocalie. Numai Geoana poate crea locuri de munca pentru tineri si toti romanii. La Brasov votam Mircea Geoana!