I-as spune “sindromul Udrea”, dar mi-am propus sa fiu finut in acest articol. Am prins doar bucatele din stirile despre Monica Iacob-Ridzi. Problema mea cu dansa nu tine de banii pe care i-a spart cu naivitate, ci pe imaginea pe care o prezinta. Nu este o prezenta stralucitoare la televizor, ba chiar as ghici ca incearca sa para cat mai spartana si non-Udrea. Ma dispera ca-si poarta intotdeauna parul in coada aia de cal, conservator si insipid. Ii lipseste stralucirea feminina si para sa devina, din ce in ce mai mult, un fel de Ecaterina Andronescu. Imaginea mea despre Ridzi s-a cimentat anul trecut, odata cu intrarea Elenei Basescu ceva mai vizibil in politica mare. Ii era nedespartita. In fapt, se vedea clar cine era tocilara din spatele fetitei pline de popularitate. Nu am nici cea mai vaga informatie apropo de munca depusa de dansa la Ministerul Tineretului si Sportului. Recentul scandal mi se pare doar ultimul dintr-o serie intreaga de atacuri la adresa apropiatilor sau protejatilor lui Traian Basescu (Udrea, Anastase, EBa, Ridzi, Theodor Paleologu si asa mai departe).

Nu cred ca exista licitatie fara ‘cantec’ in Romania, sincer. Personal, le-as lasa la liber, fara toata birocratia aferenta. As adauga, in schimb, un viguros sistem de control al rezultatelor oricarei astfel de licitatii. Nu stiu cui i-as incredinta, insa, puterea de control. Scurtand povestea, daca asta-i jocul si te-a prins presa, nu prea mai ai optiuni. Cel mai probabil, doamna Ridzi va trece peste acest scandal fara sa-si piarda postul, acuzand mogulii, mass-media si anul de campanie electorala. Dar nu ii va fi usor si nici nu va iesi din acest mandat cu imaginea de scolarita silitoare intacta.

Daca Antenele matrasesc pe seful al-mare, banuiesc ca e perfect okay pentru Realitatea-Catavencu sa-i atace acolitii. E un fel de “Domnu’ Gadea” ceva mai finut.. Rizdi nu e nici inceputul si nici sfarsitul acestui scenariu. Si ca sa-l citez pe Paleologu, de care-mi place din ce in ce mai mult pe zi ce trece pentru libertatea sa totala de exprimare, “cu cât o ţară mică e mai mică, cu atât este mai necesar ca şeful statului să fie un intelectual de anvergură... O ţară mare poate să-şi permită luxul de a avea şi un bou drept preşedinte… Problema este că România este la mijloc.” Uneori materialul pentru campania de linsaj mediatic vine gratis.