A durat doua saptamani pana sa ajunga in presa. Ma refer la evidenta lupta pentru functii din interiorul PDL si la frecusul dintre taberele interne ale partidului, de care aflam aici. Pe scurt, strict din informatiile deja prezente in mass-media: Basescu il nominalizeaza pe Stolojan, acesta intra in conflict cu un alt nucleu de putere din partid. Renunta la nominalizare. Basescu se trezeste cu nucleul la usa, ca sa zic asa. Acestia ii comunica, la modul cat se poate de serios, ca daca nu sunt pusi in pozitiile cerute (si in care Basescu ar fi vrut sa puna oameni tineri, din gruparea sa), atunci Presedintele isi ia adio de la sustinerea politica la urmatoarele alegeri. Basescu il propune pe Boc. Acesta negociaza pozitiile tuturor, dar totul devine un talmes-balmes complet in masura in care partidul este obisnuit cu ordine clare, venite dintr-o singura directie, iar acum s-a trezit cu mai multi poli de putere. Presedintele declara la postul public ca se gandeste daca mai candideaza, un mesaj clar indreptat inspre polul de putere sus-mentionat, sub acoperirea performantelor noului guvern semi-impus de Modrogan. Motivatia sa este simpla: El isi poate general capital de imagine atata timp cat este Presedinte, independent de PDL. Si tocmai din acest motiv le aduce aminte celor din interiorul partidului ca, fara el, lucrurile ar sta un pic diferit.

Prin Septembrie anul trecut scriam despre domnul Basescu si despre nevoia acestuia de a genera cateva crize serioase intre dansul si partidul sau. Tot atunci spuneam si ca prevad un nou moment de “Draga Stolo”. Sunt disponibil zilnic pe adresa de mail sau la telefon cu citiri in stele, apropo. Ceea ce prevedeam atunci era faptul ca Basescu va tinde sa se separe de propriul partid, tocmai pentru a-si definitiva imaginea sa de Presedinte anti-sistem, principalul motiv pentru care a fost votat in 2004, atat prin vot direct, cat si prin votul negativ la adresa lui Nastase. Cam prin asta s-a evientiat omul, bagandu-si nasul absolut oriunde putea, dandu-si cu parerea chiar si atunci cand nu i se cerea, punand bete in roate acolo unde credea ca e necesar. A generat sau alimentat criza dupa criza, pana in punctul in care electoratul s-a plictisit si nu a mai facut diferenta intre ce era corect si ce reprezenta simpla lui pohta. Guvernarea PDL-PSD a fost conceputa, la nivel electoral, ca o recunoastere a acestei greseli. Practic, acolo unde Basescu a divizat partidele, acesta incearca acum sa adune electoratul lor intr-o forta care sa-i asigure un al doilea mandat. In orice situatie, insa, Presedintele nu poate castiga fara logistica unui partid mare in spatele sau.

E putin cam devreme pentru a citi rezultatul alegerilor viitoare, dar problema principala tine de faptul ca puterea lui Basescu in interiorul fostului sau partid s-a erodat. Nu e ceva anormal pentru un lider (indirect) de partid. Toti analistii politici pe care i-am citit s-au grabit sa discute problema unui al doilea mandat ca fiind principalul punct de interes. Altii mai inteligenti au vazut diversiunea. Basescu nu ne spune ca nu o sa mai candideze, doar introduce in discutie posibilitatea pentru a-i avertiza pe PDL-istii care s-au rasculat impotriva sa ca n-ar avea cu cine sa mearga inainte. Adevarat sau nu, e doar un mesaj politic. Urmatoarele luni vor confirma daca partidul prezidential are, cumva, alte optiuni, in functie de cine se va ridica impotriva lui Basescu -iar banuiala mea este ca nimeni nu o va face- sau daca il vor pastra pe Traian Basescu cu toate minusurile aferente. Un lucru este clar, indiferent de cum pui problema: La nivel electoral, Basescu nu poate decat sa beneficieze de imaginea de luptator antisistem. Ca adauga si PDL-ul la lista, in plina criza financiara, nu strica. Ramane la latitudinea electoratului sa hotarasca cine, ce si cum.

-MD