Nu ştiu ce s-a întâmplat cu societatea românească, dar a devenit atât de atomizată încât, de fiecare dată când nu înţelegem legăturile dintre interesele unor oameni, tindem să le justificăm prin conspiraţiuni şi mari reţele. În fapt, ne prostim, pentru că nicio mare reţea sau conspiraţie nu este, de fapt, atât de reală pe cât se crede. Dar o facem zilnic, justificând sistemul ticăloşit prin nume de cod. Cel mai mare dintre acestea, cumva la strat cu Masoneria şi Mogulii din presă şi rămas drept Babau al tranziţiei de la vremuri mai roşii, este Securitatea. Şi folosesc exemplul unei ştiri date de un ziarist pe blog, mai exact în cazul Oprea, că Virgil Ardelean ar fi stat în post fix cât să obţină accesul la anumite dosare. E ca şi când orice om intră pe uşa vreunui serviciu secret (dacă o găseşte), cere informaţii sau dosare pe teme de interes politic şi pleacă la subraţ cu ele fără că cineva să se opună. Practic, un om a cărui numire a făcut vâlvă în clasa politică românească a realizat tocmai această mare misiune, în văzul tuturor şi fără vreun pic de supărare din partea organizaţiei în sine.
Este ridicol! Nu spun că anumite dosare nu şi-au găsit zborul prin diferite mijloace specifice – sau că anumiţi oameni cu acces nelimitat la informaţii nu au reuşit să facă românisme şi mai serioase decât simplul furt, dar încerc să păstrez măcar o doză de încredere într-un sistem care rămâne în bună parte militarizat şi cu reguli care fac tocmai astfel de măgarii evidente cu totul inimaginabile. Ori tocmai asta ne-a fost dat să consumăm de către o bună parte a presei: Faptul că, într-un scandal care n-a interesat pe nimeni, s-au plătit poliţe între elemente din interiorul PSD-ului. Repet, însă: Chiar nu a interesat pe nimeni cine ajunge la vârful unui serviciu secret sau motivaţiile la fel de secrete pentru care acest scandal a cauzat ruperea rândurilor la PSD Ilfov. Singurul lucru care doare, cu adevărat, este că astfel de jocuri se fac pe răbdarea noastră. Adică, dacă aveaţi până acum dubii asupra faptului că partidele politice sunt grupări de interese sau că statul român nu reprezintă altceva decât terenul lor de joacă, acum ar cam trebui să fiţi lămuriţi. Conform mass-mediei, o facţiune din interiorul PSD-ului a dat jos o întreagă structură a statului doar pentru că nu le-a convenit. Iar culmea este că băieţii din Ilfov, la care te-ai aştepta, cumva, să fie adevăraţii şmecheraşi, au ieşit, la final, drept Robin Hoozi pentru dezonoarea comisă partidului roşu. Şi cine ştie ce mari secrete ar fi scos de acolo, de la linia genealogica a domnului Marean Vanghelie în direcţie iudaică până la experimentele libertine ale unui fost Premier în vremea studenţiei.
Este foarte simplu să-ţi explici toate jumătăţile de adevăr pe care le cunoşti, umplând golurile prin câteva elemente conspirative care pur şi simplu se întâmplă să se “pupe” cu realitatea pe care ţi-o doreşti. Dacă mă întrebaţi pe mine care a fost mobilul din spatele întregii poveşti, o să mă vedeţi dând din umeri şi spunându-vă că, de obicei, cele mai simple şi umane explicaţii sunt şi cele care se apropie cel mai mult de adevăr. Să provoci un scandal de proporţii în interiorul unui partid doar pentru a avea acces temporar la nişte dosare nu mi se pare o astfel de explicaţie. Sună, mai degrabă, a voyeurism dus în extrem, perversitate necenzurată de gaura cheii. Ori faptul că presa ne-a luminat tocmai cu acest aspect este dubios, pornind de la principiul că securiştii şi comuniştii sunt răi şi dezvoltând, apoi, întreaga poveste pe baza preconcepţiilor existente în societate.
De ce l-a numit, pana la urma, Gabriel Oprea pe Virgil Ardelean la varful DGIPI? Pentru ca a crezut ca poate. Iar asta, in sine, spune mult mai multe decăt orice conspiraţie a presei pe tema.
-MD
Loading ...