Pentru blogosfera politica a ultimului an, Teofil Ilfoveanul este un nume cu ceva notorietate. Nu stiu in ce masura a adus servicii partidului portocaliu, cu metodele sale complet neortodoxe de transmitere a mesajului, dar munca celor care au organizat aceste campanii descentralizate in online, din 2004 incoace, a dovedit ca inteleg natura internetului si importanta unor membri entusiasti. In acelasi timp trebuie sa ne intrebam daca astfel de gherile virtuale, canalizate pe transmiterea unor mesaje negative si umpland din plin absolut orice forum sau comentariu de articol au vreo valoare in afara calitatii de spam.

La polul opus al modalitatilor de transmitere a mesajului prin intermediul unor eforturi concertate si anonime se afla grupul de membri aflati in interiorul sistemului judiciar romanesc, sub umbrela Gherila Virtuala, format dintr-un numar de bloguri pe teme de justitie. Un interviu cu ei il puteti citi aici. Alta abordare, cu alte influente, desi e important de mentionat faptul ca daca cei tocmiti de PDL intre 2004 si acum functionau, in mare, foarte liberi cu mesajele transmise. Interesul celor din justitia romana este mult diferit, mai degraba monitorizand si taxand excesele si abuzurile din sistem.

Revenind la Teofil si guerrila virtuala pro-Basesciana, parerea mea, in lipsa unor dovezi spre contrariu, este ca discutam mai degraba despre o campanie pornita in incercarea de trezire a electoratului si de indreptare a acestuia inspre site-ul de campanie al Presedintelui (in 2004 si mai apoi la suspendarea acestuia) decat de vreun efort serios, cu mesaj complex, de nivel electoral. Un munte de dovezi inspre necesitatea unui mesaj simplu, direct, preferabil urmat de sani si telenovele fotbalistice cumva ma face sa ma gandesc ca acesta este si secretul unei campanii serioase online, desi as dori sa-mi pastrez pudoarea academica si sa ma indrept inspre micile detalii tehnice ale unui alt fel de oferta electorala.

Ma gandesc ca daca apreciez, ca orice alt muritor de rand, o pereche de sani in aceeasi masura cu un argument solid de factura electorala, atunci si o persoana cu un intelect ceva mai redus ar accepta inversul situatiei. Din acest punct de vedere, consider ca injuraturile forumistice sunt nu numai cu circuit inchis, deci inutile, dar au si aspectul unei zbateri repetate si rapide cu final fericit. Poti impanzi o mie de forumuri cu o mie de mesaje pro-politicieni, nu vei schimba cu nimic rezultatul unor alegeri sau parerea cuiva despre candidatul preferat. De asemenea, continutul secundar sau comentariile la niste articole de blog, ziar sau alt mediu, oricum moderate, mai ales atunci cand sunt pozitive si de sustinere, nu valoreaza la fel de mult ca un filmulet de Youtube bine plasat in care politicianul este terfelit.

Reactionam mult mai bine la mesaje negative la adresa politicienilor nostri datorita lipsei de standarde si valori in societate si datorita perceptiei la fel de negative la adresa lor. Un om care vorbeste de bine un politician este, evident, platit sa faca asta. Un comentator care ridica in slavi politicianul este un sclav pus sa faca asa ceva. Unicul adevar este perceput ca fiind acela scapat din vreo greseala.

Intr-o astfel de situatie stai si te intrebi ce poate functiona in internetul romanesc pentru succesul unei campanii politice. Cei de la 10 Zen Monkeys, de exemplu, discuta astazi despre un site facut pe stilul HotorNot, dar cu sustinatori de partid. Care-s mai misto, democratele sau republicancele? Voi decideti. Nu-mi spuneti ca asa ceva n-ar merge si in Romania. Nu-mi spuneti ca nu exista alte solutii prin care sa-ti transmiti mesajul intr-un mod pozitiv, lasand votantul sa faca conexiunea logica necesara.

In acest sens aduc in discutie viralul, adica filmuletul de pe Youtube care circula si circula si circula, neaducand niciun plus de valoare campaniei, dar a carui circulatie poate indica popularitatea mesajului, a partidului etc. Va mai amintiti, probabil, filmul facut de campania lui Oprescu la alegerile locale. Recunosc ca la momentul respectiv n-am inteles nimic din el, desi a fost ridicat in slavi drept un viral cu impact. 29.000 de vizualizari la mai bine de cateva luni de atunci nu sugereaza acest lucru, ci mai degraba ceva desteptutz care a avut un final fasait. Un viral decent? Cetateanul care-si spala Lamborghini-ul cu galeata. Porneste de la preconceptiile deja existente in societate, e.g. faptul ca un cocalar e prea chitros ca sa-si duca masina la spalatorie, ca locuieste la bloc din era ceausista, dar are Lamborghini. Concluzia e clara: Un alt exemplu al tranzitiei bolnave cu care ne luptam. Vizualizari? 122.000.

Nu dezvolt neaparat un caz pentru campaniile pozitive, v-as ruga sa ma intelegeti. Spun doar ca se pierde timpul cu detalii inutile, gen spamarea forumurilor cu mesaje electorale. Aceasta nu este guerila digitala. Nu va cenzureaza nimeni pe internet, de unde si inutilitatea unui astfel de mesaj. Ca se putea in 2004 cu Basescu, care n-avea cai de acces in mass-media e altceva; Ca se poate acum pentru binele sistemului de justitie, din nou, altceva. Nu opreste nimeni un candidat in ziua de azi sa se prezinte pe net exact asa cum vrea si electoratului pe care si-l doreste, atata timp cat acesta se regaseste in cadrul audientei internaute.

Parerea mea este ca trebuie sa-i oferim votantului un pic de credit intelectual, mai ales cand ne gandim ca o campanie electorala purtata pe internet ar targeta, in principal, omul tanar, urban. Aici intervine o discutie intreaga apropo de capacitatea mediilor curente de a targeta reclamele electorale fix catre electoratul de care au nevoie (iar aici ma refer strict la faptul ca n-ai cum sa targetezi reclame pt colegiul uninominal numarul 3 din Bucuresti, de exemplu). Nu spune nimeni ca niste alegeri pot fi castigate doar pe internet, dar, in acelasi timp, nici nu vad motivul pentru care o campanie electorala nu poate avea un puternic element online, mai ales atunci cand vorbim despre tineri. Ideea este ca online-ul poate compensa o mare parte din comunicarea interna a partidului si poate servi foarte bine unor campanii urbane targetate. Mai mult, poate servi si unor eforturi generaliste, dar bazate pe idei si invitand oamenii la dialog, acolo unde acesta lipseste. Si ca sa inchei seria Alegeri Digitale, as putea spune ca aceasta comunicare dintre electorat si votanti lipseste tocmai in campaniile electorale din offline. Faptul ca multi nu inteleg ca aceasta comunicare ar putea incepe tocmai pe internet este greseala lor.

-MD

SERIA ALEGERI DIGITALE