Presimţind sfârşitul lumii prin ciocnirea particulelor subatomico-politice, Zeus a acordat un ultim interviu televizat poporului, în speranţa că, măcar în ultimele secunde din viaţă, românul să ştie că presa minte. De vreme ce aflăm aceste informaţii din presă, putem concluziona că sfârşitul lumii n-a venit, că Băsescu nu a dat niciun interviu şi că presa este, de fapt, bună.
La modul profan şi personal, consider că independenţa presei din România este un efect secundar -şi în bună măsură accidental- al conflictului dintre nişte interese dominate politic. Practic, eu aflu adevărul nu din Jurnalul Naţional sau din România Liberă, ci ştiind, la modul generic, că unul serveşte Partidul Conservator, iar celălalt intereselor portocalii. Aceeaşi ştire, editată în două feluri diferite, mă ajută să înţeleg ce s-a întâmplat, de fapt, într-un caz sau altul. În acest sens, puteţi veni cu orice fel de studii de piaţă sau de targetare a mesajului, părerea mea este că subiectivismul din presă nu apare datorită vreunei cereri distincte în acest sens din partea consumatorilor de informaţie, ci tocmai datorită faptului că suntem puşi în faţa ofertei gata-făcute. Într-adevăr, piaţa a evoluat şi se confundă în trendurile internaţionale de tabloidizare a conţinutului, lucru de care nu scăpa niciun mediu de informare, oricât de serios ar fi acesta. Însă, în confuzia tranziţiei, tabloidizarea conţinutului şi senzaţionalismul aferent acestuia se combină maiestuos cu lipsa de profesionişti în branşă, cu sursele proaste şi manipulatoare şi cu auto-cenzura aceloraşi profesionişti absoluţi în articolele comandate foc cu foc.
Aceste lucruri fiind spuse, am fost relativ înţelegător cu domnul Băsescu în perioada mandatului său, oferindu-i o marjă destul de largă de credit în majoritatea gafelor sale prezidenţiale. Lucrul pe care nu l-am înţeles niciodată, însă, a fost dificila sa relaţie cu presa. Indiferent de situaţia în care se află aceasta, de tonomatele din ea şi de show-ul sau senzaţionalismul necesar unui act de vânzare, o instituţie a statului nu are voie să critice niciun aspect al acesteia. Nu într-o democraţie! Punct.
Să dai sfaturi la postul public ca un tătucă atotştiutor, să explici oamenilor simpli că televizorul minte, în timp ce imaginea ta este transmisă prin el este hilar, iar faptul că nu-ţi dai seama de ridicolul situaţiei este, la modul cel mai serios, îngrijorător. Dânsul acuză viitoarele minciuni din presă, pe perioada alegerilor generale. Da, domnule Băsescu, vor exista şi minciuni în presă în timpul alegerilor. Cum să nu existe, doar vor exista şi candidaţi, nu?
N-aş dori să scot din context prea mult spusele Preşedintelui. Omul a confirmat mesajul pentru care a făcut atâta tam-tam săptămâna trecută, în cazul Vadim. Conflictul din interiorul PDL pare să se acutizeze, în măsura în care partidul îşi caută direcţia, alta decât cea impusă de la Cotroceni. Problema mea, însă, este cu lipsa sa de credibilitate în acuzele regulate la adresa presei, al cărui ultim episod, văzut aseară, nu îşi are locul în poziţia unui şef de stat democratic. Indiferent de mogulii din presă, de tabloidul zilnic şi de articolele scrise la comandă politică, auto-cenzurate şi prosteşti în conţinutul lor tonomatic, mediul trebuie lăsat să se dezvolte fără intervenţia vreunei mâini autoritare, mai ales când aceasta este a statului. Voiculescu, Patriciu şi Vantu pot face ce doresc ei cu trusturile lor de presă, în limitele legii. Dacă trăim într-o democraţie capitalistă, atunci oamenii vor alege să consume orice informaţie cer, iar dacă oferta va fi proastă, atunci vor înceta să se mai informeze din acele surse. Asta e principiul de la care se porneşte, oricât de dureroasă sau de grea va fi tranziţia la o astfel de stare de fapt. Domnul Băsescu acuză presa, de parcă s-ar teme de vreo catastrofă iminentă. Cum nu s-a întâmplat nimic cu lumea care ne înconjoară, stau şi mă gândesc dacă Preşedintele nu se teme, cumva, de propriul său sfârşit.
-MD
Foto credit: Sorin Lupsa/Administratia Prezidenţiala
Acum sa ne gandim si la varianta cealalta. Daca toata presa din Romania isi indreapta tirul spre un politician, il desfiinteaza. Oamenii nu pot digera ce informatie vor, ci digera ceea ce li se ofera. Cati dintre romani crezi ca sunt capabili sa discearna intre diverse informatii ale diverselor grupuri de interese?
Practic Basescu s-a luat de respectivele trusturi pentru ca nu l-au crezut cand a declarat ca nu stia de intelegerea PDL-PRM. Stau eu si ma intreb acum, nu cumva am fost eu insumi victima unei manipulari? Poate Basescu chiar nu a stiut (nu prea cred asta), dar hai sa presupun ca nu stia. Atunci inseamna ca PDL cand a colaborat cu PRM nici nu se gandea ca va iesi un asemenea scandal, pentru ca de fapt era o colaborare administrativa, de scurta durata, si care hai s-o dam pe bune, nu prezenta un real interes. Chiar nu mai pot eu de vicepresedintia senatului, pentru doar 2 luni. Dar iata ca au sarit ca arse trusturile cu pricina, si uite-asa am sarit si eu. Cat la suta sunt eu insumi in toata aceasta opinia a mea contra colaborarii dintre PDL-PRM si cat la suta e influenta din partea trusturilor? Destul de greu de spus. Cert e ca daca hai sa zicem Antenele nu sareau asa, eram mult mai relaxat.
de acord, dar daca antenele ar avea succes, nu crezi ca PC-ul ar avea procentaje mai mari?
Se pare că sfârşitul lumii ne-a iertat deocamdată şi că încă ne mai putem tîrî făpturile becisnice pe solul mioritic. Deh, nu ştiu dacă presa e bună sau nu, pentru că nu am fost suficient de implicat în fenomen până acum. Plus că binele şi răul sunt pe cale să devină 2 noţiuni atât de vagi, încât nu le vom mai putea separa una de cealaltă pentru mult timp. Dar aşa cum ştiu că Băselu nu e Ştefan cel Mare lovind în miez de noapte cu braţul în poarta castelului, aşa ştiu şi că presa nu e vreo virgină care dă pentru prima dată cu botu’ în păcat.
Că Băselu se repede cu oiştea’n gard la ordinea zilei, o ştie multă lume, mai ales că şi taica Bush are în el sămînţa asta de şcoler rătăcit. Deci, să ne calmăm. Eu sunt sigur că undeva în străfundul forurilor noastre interioare ştim că prostioarele afişate de domnia sa se confundă pe alocuri cu propriul caracter. Aşadar, are de unde să cumpere indulgente chiar şi până ne pun găurile negre capăt zilelor. Asta e, o să murim de gît cu proştii noştri.
succes la ce? te referi la profit? la manipulare? Oricum toata presa manipuleaza, fiecare cu interesul lui, nu-i asta problema. Antenele au rolul lor, de a ataca in primul rand. Daca si-ar lauda foarte tare patronul, deja ni s-ar face greata. Ori nici macar Voiculescu nu vrea asa ceva, pentru ca ar risca foarte mult. In schimb are libertatea de miscare in a ataca si a sprijini pe cine vrea el. Tocmai in asta consta puterea PC. Nu cred foarte tare ca Voiculescu isi doreste extrem de mult ca PC sa aiba multe voturi, cred ca lui ii este bine acolo unde e, in intimitatea lui, trage cate-o sfoara, lanseaza cate-o acuzatie prin antene, se pupa cu PSD si se desparte de ei de cate ori doreste el samd
parlamentolitic: tot ce e posibil
[...] pună în discuție orice actiune a puterii și să sancționeze orice greșeală. Puteți citi aici un articol mai detaliat pe această temă. Postat in politichie, presa noastră dă ziare. Tags: [...]
Mihnea,
Basescu exagereaza, nimic din ce sa nu fi vazut deja la el. Mi se pare deplasat atunci cand face procese de intentie si se apuca sa spuna despre patronul X. si banii lui Y. Asta, intr-adevar, NU e treaba lui.
Pe de alta parte nu vad cum as putea sa-i interzic unui politician, asa cum n-as putea concepe sa i se interzica oricarui individ, sa se apere eficace impotriva unor minciuni care il au ca tinta. Nu pot spune, nu pot concepe ca sa tratez aceste doua lucruri la fel, caci sunt fundamental diferite. Oricine are dreptul, inclusiv presedintele, sa poate sa dea o replica eficace atunci cand se vede supus unor acuzatii publice.
Iar exagerarile presedintelui nu scuza presa abdicand de la principiile ei si deontologia profesiei. Nu vorbim de alde Antene si restul. Iaca un exemplu din ziar considerat “quality” :
“Preşedintele Traian Băsescu a ţinut morţiş, vineri, să precizeze că nu ar fi avut nici o legătură cu trocul dintre PD-L şi PRM pentru ca Vadim să îşi păstreze vicepreşedinţia Senatului, acuzând presa de minciună.
În încercarea de a se distanţa de decizia PD-L – care nu mişcă nimic fără acordul său (…)” (Cotidianul)
Ce-i asta? Aceasta ultima propozitie? E o speculatie care nici macar nu e introdusa ca atare. Si care, cu siguranta, nu are ce cauta acolo. Daca autorul articolului are opinia asta poate sa scrie un articol in sectiunea de opinii a ziarului, unde sa spuna “Eu, Cristian Oprea, cred ca PD-L nu misca nimic fara acordul presedintelui, asa ca…”. Dar cum poate asa ceva sa apara intr-un articol care are ca scop informarea? Si, din nou, vorbim de ziar cu pretentii…
Doc a publicat articolul …şi nici pragmatică
doc: cristi sutu e auto-declarat reporter-jucator, asa ca ce te astepti? problemele sunt sistemice in presa, nu conteaza ca vb de antene sau de realitatea. dar da, ai dreptate.