Ei fac realitatea

Mă minunez de fiecare dată când unui politician îi este cerut să comenteze o ştire. Partea cea mai interesantă vine atunci când trebuie să se pronunţe asupra posibilelor acţiuni ale unei alte persoane. Este interesantă pentru că, de obicei, judecă acţiunea respectivă apriori, creând un fel de realitate artificială în care respectivul urmează să ia o decizie. Ştiţi, cam ca în vorba aia de copii, “cine ajunge ultimul e un ou stricat”. Dar să luăm un exemplu.

CSM a respins propunerea de numire a Monicăi Şerbănescu în funcţia de procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Drept urmare, presa a tăbărât pe politicieni şi ei au dat ce-avut mai bun în ei (declaraţii aici ).

Primul pe listă, domnul Boc: “O lovitură dură dată ministrului Justiţiei”. Domnu’ Boc, avizul este consultativ. Adică i s-a cerut CSM-ului să-şi dea cu părerea ca la o bere nu ca la o şedinţă oficială. O fi o lovitură pentru ministrul justiţiei, că, deh, nu dă bine la presă, dar dură??? E ceva anormal în faptul că CSM nu e de acord cu ministrul justiţiei? Nu. Nu, deloc. Se mai întâmplă.

Urmează doamna Nicolai, care evită oarecum să dea un răspuns şi explică presei că avizul e consultativ. De remarcat că doamna Nicolai este singura care pomeneşte nevoia ca CSM să facă publică şi o motivare, pentru a proteja dreptul la imagine al doamnei Şerbănescu. Şi pentru a lămuri boborul aş adăuga eu.

Domnul Ponta, aflat pe poziţia 3 în lista celor care au dat declaraţii îşi spune poezia şi ne anunţă că “aşa cum pe Morar nu îl recomanda nimic altceva decât faptul că a fost propus de Monica Macovei, aşa şi pe Monica Şerbănescu nu o recomandă nimic altceva decât că a fost propusă de Cătălin Predoiu”. Până aici, totul ar fi ok. O înţepătură aiurea, dar inofensivă. Domnul Ponta se aşteaptă ca domnul Băsescu să nu treacă peste avizul CSM. Şi de ce nu, mă rog? E consultativ!

Domnul Bolcaş ne spune că judecata celor din CSM nu poate fi decât valabilă, de vreme ce aceştia o cunosc pe doamna Şerbănescu. După acest comentariu, ne spune că, în calitate de deputat şi membru de partid, nu poate, de fapt, comenta decizia CSM. Noroc că reporterul a prins câteva secunde în care domnul Bolcaş nu era nici deputat, nici membru de partid şi a apucat să facă un comentariu.

Domnul Eckstein este, cred, cel mai sincer dintre toţi şi probabil cel mai lucid. Ne spune, sec, că de fapt e vorba de un fel de declaraţie de independenţa a CSM. La ce o să folosească pe viitor, rămâne de văzut.

Lista este încheiată de domnul Andon, care regretă decizia CSM, dânsul considerând că exact doamna Şerbănescu lipsea DNA-ului. Eu înţelesesem că rezultatele lipseau DNA-ului… Domnul Andon mai opinează că “în acel discurs alambicat, întortocheat şi neconvingător, Şerbănescu marca exact punctul principal, inclusiv în raport, cu ceea ce este greşit în raportul de monitorizare a României şi se referea la laudele aduse DNA de către experţii europeni, după părerea mea nemeritate, pe care le lua în serios şi le privea ca o lansare pentru ceea ce trebuie făcut ca laudele să fie menţinute. Iar ceea ce trebuie făcut, trebuie făcut exact în consolidarea fiabilităţii soluţiilor DNA în justiţie”. Oare o fi rostit fraza asta pe nerăsuflate? Că pe negândite sigur… Adică doamna Şerbănescu a vut o idee genială, dar n-a fost în stare să o exprime convingător, ceea ce, mai în orice tribunal este echivalent cu a nu avea nici o idee. Apoi aflăm şi ce gândeşte doamna Şerbănescu despre raportul Comisiei: a lăudat pe nemeritate DNA-ul pentru a-i arăta direcţia bună. Aş fi curios să aflu de ce Comisia a aplicat această strategie doar cu DNA-ul şi în rest a criticat pe rupte.

În fine, unde sunt cât de cât de acord cei intervievaţi e că domnul Băsescu n-ar trebui să treacă peste avizul CSM. Şi asta e un fel de definire a realităţii. Adică au spus deja ce ar trebui să facă domnul Băsescu, deşi avizul este consultativ. Ca şi avizul pentru suspendarea preşedintelui, dacă vă aduceţi aminte. Oare domnul Boc de ce nu şi-a dat cu părerea despre ce ar trebui să facă domnul Băsescu?