Folosesc o referinţă din Frank Herbert mai degrabă decât din mitologia greaca, pentru că acţiunile domnului Avramescu par să provină din domeniul SF-ului. Încerc să înţeleg întreaga nebunie aferentă hotărârii sale, întrebându-mă, în principal, cum poate un om care posedă inteligenţa domniei sale să lipească politicii româneşti titlul de oligarhie ca şi ştire senzaţională? Dacă domnul Avramescu s-a prins abia acum, ce căuta în politica mare?

“Problema e că viaţa politică e dominată de un gen de oligarhie care se gândeşte numai la propriile interese. Sunt în general amici, nu-şi scutură craca unii altora.” – Căatăin Avramescu

Pe bune? Recunosc că sunt răutăcios, dar întrebarea mea are, totuşi, o măsură de realism. Să fi trăit domnul Avramescu în negura inconştienţei şi să nu-şi fi dat seama de ceea ce-l înconjoară sau de ceea ce reprezintă societatea românească de aproape 20 de ani? Şi dacă nu, de ce atacă sistemul ticăloşit cu atâta virulentă, după ce flirtase un pic cu realitatea sa?

Bun, asta-i situaţia: Un consilier politic şi-a încercat norocul electoral şi a renunţat la cursă înainte că aceasta să înceapă, acuzând acţiunile partidului în care intrase. Acelaşi consilier lucrează pentru liderul de-facto al partidului din care a ieşit cu scandal. Gurile rele susţin că unii membri ai partidului au încercat să i-o coacă liderului, iar acţiunile consilierului şi toată tevatura acestuia sunt simptomatice reacţiei liderului în faţa membrilor săi. Care lider tocmai s-a distanţat de toată povestea. Opoziţia începe deja să acuze planurile liderului de a deraia o schimbare majoră în sistemul de vot din toamnă, în urma scandalului. Ce se întâmplă, până la urmă?

Nu înţeleg, ce importanţă ar avea pentru PDL sistemul de vot? Sunt eu prea prost sau n-am înţeles cum trebuie lucrurile? Să presupunem că PDL-ul al câştiga 35% din voturile la nivel naţional. Ar conta vreun pic faptul că sistemul de vot, în măsură în care ‘uninominalul’ votat de Parlament funcţionează tocmai pe redistribuirea mandatelor în funcţie de procentajul naţional, în lipsa unor câştigători cerţi? Unde-i problemă? Ce ar câştiga PDL-ul din toată povestea asta, ca să nu mai zic de aberaţia pe care-o reprezintă alăturarea cu PRM-ul. Mai mult, chiar ar risca nişte membri PDL un astfel de gambit pe spatele unui nebun ca Vadim, ştiind că şi-ar putea da la gioale la unica şansă de a mai intra la guvernare?

Ar fi foarte simplu să legăm acţiunile din interiorul PDL-ului cu plecarea domnului Avramescu, la fel de uşor cum ar fi să pornim de la nişte zvonuri legate de o posibilă luptă în interiorul PDL şi să transformăm totul într-un scenariu de-al domnului Sorin Roşca Stănescu. Ori, stai şi te întrebi, indiferent de motivaţia sau de ulterioarele explicaţii ştiinţifico-fantastice ale domnului Avramescu, care a fost sensul întregii telenovele, dacă tot ce a scos din poveste a fost mătrăsirea partidului prezidenţial? Asta în situaţia în care el însuşi ar fi funcţionat la ordinele lui Traian Băsescu?

Haideţi să lăsăm SF-urile şi să revenim cu picioarele pe pământ. Este perfect posibil că PDL-ul să funcţioneze şi fără Băsescu, la fel cum este posibil ca Traian Băsescu să transmită mesajele sale prin intermediari, dar de la asta la a spune că Băsescu şi-ar terfeli propriul partid pe faţă, legându-l de Vadim, e drum lung. În rest, numai domnul Avramescu ştie de ce a acceptat să intre într-o casă de fete, ca mai apoi să se răzgândească, cu banii daţi.

-MD

Aştept păreri si comentarii.