În primul rând aş dori să le mulţumesc lui Ady şi lui Mihai pentru nişte articole stelare. Din punctul meu de vedere, rămâneţi colaboratori permanenţi ai acestui site, iar punctele voastre de vedere diferite ajută şi îmbogăţesc acest proiect. Vă mulţumesc!

Am revenit din mini-vacanţă. Am fost în Vama Veche şi am stat de Sâmbătă până Luni, perioadă ce mi-a permis să observ o puternică şi neaşteptată diferenţiere între tipurile de turişti din -şi aici vă rog să-mi scuzaţi sinonimul darnic pentru hazna- staţiune. Există două astfel de tipuri, primul fiind Uţupanul de Vamă, sorginte de weekend. Acesta se evidenţiază prin maşină dusă până la nisip, cu cât mai scumpă cu atât mai aproape trasă de plajă, omul -şi prin om vă rog să înţelegeţi cocalar- care-şi aruncă mucurile de ţigară pe geam din maşină şi care îşi scoate din bemveu pitipoanca cu tocuri, soţie/prietenă/amantă/curvă trofeu, de făcut paradă la lume cu ceva mai multă mândrie decât o vacă exportată din India în Darfur. Cu ochelari  de cal Gucci, maieu obligatoriu pastel sau alb, blugi până peste genunchi şi o sumedenie de zanganele de argint sau aur, după puterile părinţilor, cheia cu emblemă de maşină scumpă la vedere şi un Rolexu’ la mână indiferent de capacităţile sale subacvatice, Uţupanul de weekend îşi termină sejurul în Vamă cu o beţie deloc simbolică şi comunicarea unei adânci taine pitipoancei ataşate sub egida ‘te iubesc, fă!’.

Pentru cei dintre voi care deja mă consideră prea rău, ori că intinez nobilul şi boemul ideal al Vămii, (care, vorba fie între noi, s-a dus dracului cam cu primii turişti) ori că sunt prea rău cu nişte fiinţe, până la urmă, nevorbitoare şi dobitoace, aş dori să menţionez şi categoria a doua de vizitatori, de data aceasta potolindu-mi avântul justitiaro-modist şi acceptând faptul că am văzut şi cetăţeni fericiţi şi normali în Vamă. Aici mă refer strict la părinţii cu diferiţi şi declaraţi copii, babe cu şunci la vedere, tineri boemi şi beţivani, dar frumoşi şi cu luminiţe-n ochi.. o întreagă altă categorie de oameni. Iar acesta se observă în afara weekendului, când Vamă se mai cuminţeşte şi aberaţiile cromozomiale ale tranziţiei parcă dispar un pic.

Bun, uit sau neglijez aspectul general, imensitatea mizeriei lăsate de Uţupanii din weekend, lipsa totală de grijă a autorităţilor în a face ceva care să nu fie răsplătit de interese sau obligaţia celor ce distrează oamenii pe plajă să şi adune după ei atunci când se termină petrecaraia. Probabil că şi asta face parte din spiritul Vămii, iar dacă vreau să schimb canalul, am două direcţii: înspre Mamaia, acolo unde Uţupanul de weekend s-a multiplicat ad nauseam sau înspre Bulgaria. Cum de plecat din această ţara am tot plecat, nu mi-a mai rămas decât să stau şi să privesc marea, care înghite încet nisipul plin cu mucuri de ţigară. Dă, Doamne, un tsunami.

-MD