* la puncte
Si nu, nu sunt copii xerox. Din cate inteleg, decizia remanierii Guvernului Boc ramane pe mana Colegiului Director PDL, programat candva saptamana aceasta joi. Am tot spus urmatoarele nume, ca pronosticuri: Seitan, Sandu, si, eventual, Berceanu, dar, cel mai important, Cseke. Seitan a fost un zero barat, Berceanu ar pica la schimb cu ceilalti, Sandu pentru ca nu prea a respectat anumite reguli de buna conduita ministeriala (e.g. angajamente legate de anumite contracte), iar Cseke pentru ce s-a intamplat la maternitatea Giulesti. Mi se par de bun simt schimbarile, in masura in care pe Udrea n-o schimba nimeni din loc, Funeriu are un proiect de lege de trecut prin Parlament, iar pe Vladescu nici Dumnezeu nu-l pica il pica Boc. Aflu, din presa, in schimb, ca de Cseke nici nu se pune problema, iar pe un anumit Ministru al Agriculturii de care n-am auzit decat la numire, recte Mihail Dumitru, ar pica toate visele urate non-Ciolosiene.
Nu-mi vine sa cred ca UDMR-ul e atat de puternic in negocieri, ca omul lor, mai exact Cseke Attila, ruleaza fin peste capetele unei remanieri care, in fapt, ar trebui sa porneasca de la Boc inclusiv. Ajugem, cel mai probabil, intr-un punct in care raman doar Seitan, Dumitru si, eventual, Sandu. Asta-i Romania, dragilor. Acum, nu ma intelegeti gresit, ar fi de-un penibil extraordinar sa pice o asistenta si un Ministru pentru tragedia de la Giulesti, lasand pe toti cei de la mijloc sa scape de responsabilitate. Ma gandesc, insa, ca demisia lui Cseke impreuna cu a directorului de spital ar fi gesturi de onoare. Domnul Oprescu isi va primi rasplata la urmatoarele alegeri locale.
Noapte buna.
Cei de la ChangeTransport.com, sursa pentru faimoasa frunza, mi-au transmis pe twitter ca, desi n-au avut timp sa aduca la zi site-ul, acesta va arata surprinzator de similar cu aceasta aplicatie, oferind servicii legate de transportul in comun pentru orice telefon mobil sau laptop care permite geolocalizarea. Practic, daca esti in vreunul dintre orasele acoperite de aplicatie si accesezi site-ul, dupa ce-ti dai acordul legat de pozitionarea ta si le spui unde vrei sa mergi, harta iti afiseaza fix mijloacele de transport in comun pe care le poti lua ca sa ajungi acolo. Not a bad idea, ca sa zic asa. Eamonn Hughes, unul dintre partenerii firmei, a mai tweet-at (tweet-at? ma rog, ciripit, whatever) si asta.
Gata, deci, cu aberatiile ca site-ul era preinregistrat de anti-basisti si alte prostii? Multumesc.
Bogdan Ciuclaru scrie despre ideea unei zile fara presa. Intrebarea pe care o lanseaza, in fapt, este: “poate presa din Romania sa fie unita si sa-si ceara dreptul la existenta?” Eu zic ca nu, pentru ca presa este libera de la sine, exprimarea este un drept castigat din nastere. In schimb, am comentat faptul ca o zi fara televiziuni, emisii radio si ziare in Romania ar fi chiar de bun augur in societate, deoarece lipsa tabloidului, a politicienilor si a non-stirilor ar reduce stresul zilnic. Bun, poate exagerez, dar ziarele nu mai reprezinta elementul coagulant al societatii. Mass media s-a dezvoltat pe aceasta nevoie de comunicare, de a afla ce se intampla in urbe, iar broadsheet-ul a reprezentat vocea statului. Miscarile antistatale au inceput sa publice propriile ziare, impotriva statutului recunoscut, sa atace regele si imparatul, iar in ceea ce poate fi descris numai ca un orgasm gutenberghian, piata s-a liberalizat, a aparut radioul, apoi televiziunea, si toata povestea a capatat dimensiuni indreptate asupra grupurilor de consumatori. Si cu cat societatea a devenit mai educata, oamenii mai cu stare, iar interesele mai atomizate si de nisa, cu atat mass media s-a adaptat la cerintele pietei. In fine, internetul a pus capac la tot.
Ce s-ar intampla, deci, daca presa din Romania n-ar mai tipari sau emite o zi intreaga? Nu ca ar fi posibil, dar, teoretic vorbind, ce am face? Suma intereselor de grup si individuale nu ar fi egala cu o reactie la nivel national, una pozitiva pentru Romania, in care cu totii sa ne cerem presa inapoi. Multi dintre noi am rasufla usurati, deoarece conexiunea aceea cu magariile ultimelor decenii s-ar rupe. Ca sa fiu clar, pentru a ne interesa chiar si intamplarile urbei ar insemna sa fim si gata sa actionam, ori in masura in care doar citim si inghitim informatia, noi ne frustram fata de lumea in care traim. Intr-o societate profund viciata precum a noastra, presa actioneaza strict ca si constiinta. Ori noi, in totalitatea noastra, nu o mai dorim. Cel putin nu asa, in situatia in care este la fel de viciata ca si noi. Nu neg faptul ca exista ziaristi buni, articole bune si asa mai departe, dar pentru ca presa sa fie libera, oamenii care o formeaza trebuie sa simta acea libertate. Si atunci intreb si eu ziaristii, va simtiti liberi? Pentru ca eu, cel putin, din articolele voastre, nu o simt; tocmai in relatie cu statul.
Via colegii de la Coltu’ Strazii, unde Ovidiu scrie foarte bine pe tema, am luat si eu la puricat partile de politica externa si de aparare din cel mai nou si mai fantastic program PNL (paginile 96-111). Inteleg ca e scris sub autoritatea acelui luminat politician pe nume Varujan Vosganian. Sectiunile pe care le-am citit sunt pline de sintagme precum “solventa profilului strategic national”, “interoperabilitate completa” si “instrumente de securitate traditionale indispensabile”. Cred ca, in ultimul caz, raportul se refera la traditionala bâtă.
Si ofer doar cateva fragmente, intru delectare:
“Promovarea unui sistem de achizitii in domeniul apararii care sa contribuie la relansarea economica nationala.”
Aici nu prea inteleg la ce se refera autorii. Sa lasam tancurile si sa cumparam Loganuri, sa ia fiecare la pila telecomanda televizorului si s-o transforme-n glont de AK-47? Adica nu pricep ce sistem de achizitii militare poate sa contribuie la relansarea economica. Sa ne bazam pe producatorii interni sau ce? Construim undeva MIG-uri si nu mi-a spus nimeni?
“In noul context regional, o valoare adaugata relevanta poate veni din desemnarea, negocierea si realizarea unui parteneriat strategic Suedia-Polonia-Romania-Turcia, pe dimensiunea cooperativa NATO- UE, care poate deveni un instrument important, adaugat celor existente, pentru cresterea eficacitatii gestionarii relatiei de la Rasarit.”
Arcasii galben-albastri s-au uitat pe harta si au zis, “Bun, unde-i Mama Rusie? Acolo! Ce e mai la vest, asa? Suedia si Polonia. Bun, baga! Ia uite, daca tragi o linie din Suedia pana-n Turcia, trece prin Romania. Gata, avem axa, frate!”. Acuma, daca Suedia ar si fi in NATO, lucrurile ar sta ceva mai usor cu dimensiunea cooperativa. Si poate a fost o scapare, dar, la pagina 106, raportul continua: “…Suedia-Polonia-Romania-Turcia, state… care pot juca imprena un rol esential in proiectarea unor politici comune la nivelul UE si NATO.” Da, turcii vor proiecta in UE fix cat proiecteaza Suedia in NATO.
“La nivel global, o valoarea adaugata consistenta pentru aliatii si partenerii nostri, poate fi reconsolidarea relatiei bilaterale cu noii actori globali emergenti relevanti China, India, Brazilia, Africa de Sud, pe baza relatiilor traditionale bune ale Romaniei cu aceste state.”
Hai sa nu ne uitam pe programul de guvernare 2009-2012, pentru ca dam peste urmatorul paragraf:
“O prioritate pentru politica externă a României va fi dezvoltarea relaţiilor tradiţionale cu ţările emergente, China, India, Brazilia. Va fi necesară alocarea unor resurse consistente în exercitarea politicii noastre externe pentru revigorarea relaţiilor cu aceste mari puteri. Prioritară este reconfirmarea relaţiilor politice de parteneriat cu China şi completarea acestora cu o relaţie economică echilibrată. De asemenea, vor fi consolidate parteneriatele şi relaţiile speciale cu alte state din Asia, precum Japonia şi Coreea de Sud.” – gov.ro
N-au copiat, tarile alea erau acolo si cand s-au apucat ei de munca, iar Africa de Sud a fost adaugata din cauza Cupei Mondiale, probabil, care a relansat economia tarii fix cat a relansat Vosganian pe-a noastra, cand a fost Ministru.
“Relatia cu Federatia Rusa trebuie reconstruita cu ingeniozitate si retinere…”
“Georgia este de importanta majora strategica pentru comunitatea euro-atlantica, pierderea orientarii democratice si pro-occidentale a Georgiei insemnand pierderrea Marii Negre si a culoarului de tranzit Asia Centrala-UE.”
“Primirea cat mai rapida a Macedoniei in NATO prin deblocarea afecerii numelui, relatia strategica, democratizarea si europenizarea Serbiei si antrenarea in Parteneriatul individual cu Alianta, dar si angajarea intr-o solutie solida de consens fezabila si sustenabila in relatia cu regiunea Kosovo, sunt obligatorii. Romania poate recunoaste Kosovo doar dupa ce aceasta structura politica va fi recunoscuta de catre Belgrad. In concluzie, Romania sustine o solutie realista si sustenabila la fragilitatea statala si la lipsa de coeziune societala in Bosnia Herzegovina.”
Deci te doare capul, frate.. Nu ma mira ca raportul aproape ca nu mai poate fi gasit pe net.
Considerati asta o postare de weekend. Urma sa o scriu la hotelul din Bulgaria, dar, din pacate, n-am avut wireless. Mai exact, semnalul n-a ajuns pana la etajul unde eram eu cazat. Am ajuns la Giurgiu, am gresit drumul spre vama (pentru ca e un nenorocit de semn de 30 de cm aruncat pe undeva) si am facut slalom folosind forta din Star Wars mai mult decat altceva pana la “douane”. Ca sa treci Dunarea la Giurgiu/Ruse trebuie sa ai GPS intern, pentru ca romanul nu s-a gandit vreodata sa faca un drum drept care sa se termine intr-un pod peste garla. Nu. Trebuie sa ajungi la un sens giratoriu, sa mai mergi 100 de metri intr-o anume directie, dupa care sa iei un drum de tara la stanga si sa-ti rupi masina, apoi un 90 de grade intr-o dreapta brutala la semnul liliputan sus-amintit. Urmezi drumul acela cu TIR-uri parcate pe langa tine, urci pe o rampa pe stanga care te duce pe un drum de vreo 500 de metri fara niciun indiciu si te mai pierzi un pic pana ajungi la plata taxei de pod. Taxa e vreo 6 euro, pentru ca suntem oameni, desi la halul in care este asfaltul de pe mandria muncii si prieteniei socialiste, ma gandesc ca sutele de masini care trec pe acolo zilnic doar platesc o forma de spaga pentru a scapa din tarisoara. Treci, in sfarsit, nenorocitul de pod, vezi doua steaguri cat casa, Bulgaria si UE, ajungi in vama, scapi fara probleme, platesti vigneta bulgareasca, adica in vreo 3-4 euro si, dupa care, ajungi, in sfarsit, la un alt sens giratoriu. De acolo e simplu, nu te mai chinui in niciun fel, urmezi drumul inspre destinatia dorita, Silistra, Sofia, ce vrei tu. Ceea ce romanii au facut in vreo cinspe’ curbe si vreo 2 kilometri, bulgarii au simplificat la un singur drum drept de maxim 500 de metri. Ei vor turisti.
Urmezi un prost E85 spre Sofia pana cand dai de primul semn spre Veliko Tarnovo si lasi drumul spre capitala la vreo 260 de km in dreapta. Ajungi in fosta capitala al celui de-al doilea “imperiu” bulgar. Din ce am inteles, romanii nostri si-ar fi bagat si ei coada in toata afacerea asta istorica, dar n-am studiat tema prea mult. Am fost sa fac poze, iar pentru prima data am testat extinderea luminozitatii, mai exact HDR-ul. Pozele de mai jos sunt, in parte, facute cu aceasta tehnica. Mie imi place, desi cred ca am exagerat un pic la culori in unele cazuri. Oricum, servicii bune, mancarea excelenta, cazarea decenta, oamenii draguti si, pentru a patra vizita acolo, intr-un loc plin de amintiri, destule lucruri noi de descoperit. Ca idee, orasul este recunoscut pentru show-ul de lumini, lasere si muzica pe care-l organizeaza cel putin odata pe saptamana (video aici). De vizitat este si satul Arbanassi, la vreo 2km de Tarnovo.
Mordechai scrie despre frustrarea acelor non-Chitici care au votat cu Basescu si a doua oara si care acum se plang de starea lucrurilor. Autorul le transmite intr-un limbaj colorat ceea ce este, in esenta, o intrebare logica: De ce va plangeti? Trec peste tonul general al articolului, gandindu-ma ca, undeva, Lia Olguta Vasilescu roseste -si asta, pentru aberatiile acestei saptamani, e bine. Dar nu pot accepta ideea in sine, faptul ca eu si altii suntem de vina, cu votul nostru, pentru starea actuala. Si aici ar urma un lung sir de generalizari si explicatii fara cap si coada, eventual o discutie despre alternativele inexistente, din punctul nostru de vedere, la urne. Cel putin asa ar fi normal, nu? Ca toti furam, ca suntem oameni, ca Geoana e bou si Crin artificial, ca traim intr-o societate bolnava si asa mai departe, acestea sunt scuzele pe care le putem ridica in apararea noastra. Desi cred ca mai bine ar fi sa simplificam si sa nu acceptam, din prima, starea de asediu antenist generata de astfel de intrebari. Cel mai normal ar fi sa raspundem: pentru ca asa am vrut noi. Si cred ca votul dat ne confera si dreptul sa ne plangem pe tema celor alesi.
M-am cam saturat de acest bioritm al discursului public in care ne injuram reciproc pentru ca sustinem un candidat sau altul, ca apoi, pe la colturi, sa acceptam faptul ca toti sunt la fel. Si mi s-a facut lehamite de concluzia trasa din astfel de discutii, ca mai bine nu votam. Si, in final, mi-e greata de absolut orice acuza post-factum, apropo de candidatii alesi sau votati, de injuraturile aruncate-n frustrare si de oamenii care ar prefera sa traiasca in alta era. Nu trebuie sa ma justific eu, ca votant PDL/Basescu altora. Am destule dureri de cap incercand sa-i fac pe ei sa mi se justifice mie, pentru votul dat.
Sa aveti sanatate.
Declaratia de presa a participantilor politici la intrunirea pe tema “reglementarii internetului” o gasiti aici. Redau mai jos cele mai importante propuneri ale grupului:
- Propunem o regulă de bun-simţ, aceea ca fiecare administrator de site să utilizeze un filtru care să blocheze publicarea acelor texte cu un conţinut injurios. Comentariile negative pot fi exprimate şi fără a fi folosite cuvinte/expresii care nu se găsesc în dicţionarul limbii române;
- Nimeni nu este obligat să respecte regula bunului-simţ. Este însă responsabilitatea fiecărui administrator să ofere publicului, şi în special copiiilor şi tinerilor, platforme informaţionale, de divertisment şi de dezbateri constructive, corecte, şi prin utilizarea unui limbaj adecvat. Această responsabilitate poate fi asumată sau nu;
- Propunem adoptarea unui Cod de conduită în mediul virtual, care să conţină cerinţa respectării de către adminsitratori a Regulii de bun-simţ în mediul online;
- Principiile care ar trebui să stea la baza acestei reguli sunt bazate pe asumarea responsabilităţii celor care aderă la acest Cod că vor oferi un mediu civilizat de exprimare/manifestare;
- Propunem discutarea posibilităţilor de clarificare a situaţiei statutului juridic şi de altă natură a blogurilor şi etichetarea voluntară a acestora, în funcţie de responsabilităţile şi interesele profesionale şi financiare ale autorilor şi editorilor lor;
Punctul 1 este absolut imposibil de pus in practica. O multime de bloguri cenzureaza comentariile prin metode tehnice (e.g. antispam) sau prin vointa “patronilor”. Ceea ce mie mi se pare haios, altuia i se poate parea injurios, dar fara legislatie care sa ne impuna un nomenclator.. ma rog, intelegeti de ce este ireala propunerea. Punctul 2 spune ca putem face fix ceea ce vrem. Multumim. Propunerea de la punctul trei e la fel de apa plata. Punctele patru si cinci sunt cele mai importante. Ma fortati sa-mi divulg identitatea, ca sa aveti pe cine da in judecata, practic. Asta imi aduce aminte de scandalul acela cu bloggerul visurat si CNCD-ul. Cei de la combaterea discriminarii i-au scris un mail si l-au rugat sa-si divulge identitatea, pentru a fi amendat. Evident ca raspunsul a fost un “nu” scurt. Ultimele doua puncte sunt periculoase si comunistoide.
Acum, din ce am aflat ca s-a discutat la respectiva intalnire din presa, o fata bisericeasca declara ca “educatia se face fara mijloace coercitive”, desi crede intr-o “lege care sa nu urmareasca sanctiunile” – dialecticul torturat la el acasa. Nu inteleg ce cauta BOR-ul la intalnire, dar ma rog. Conform declaratiei de presa, “La discuţii au participat reprezentanţii Federaţiei Sindicatelor Independente din Învăţământ „Spiru Haret”, Federaţiei Educaţiei Naţionale, Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ, Asociaţiei Naţionale a Internet Service Providerilor din România (ANISP), Salvaţi Copiii, Patriarhiei Române, Asociaţiei „M.A.M.E.”, „Mami.ro”, Fundaţiei „Căminul Filip”, Centrului Român pentru Copii Dispăruţi şi Exploataţi Sexual, „Avocatnet.ro”, Federaţiei Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copii.” Ca sa fiu brutal, copiii disparuti si exploatati sexual stau seara pe net si citesc injuraturile din comentariile de pe Hotnews. Am inteles; asta cand nu-i bate tata preotu’ la fund. Din partea organizatorilor au participat doar Lavinia Sandru, Lia Olguta Vasilescu si Mihaela Popa.
Ironic in toata povestea si probabil evident pentru procesul politic romanesc, in ecoul vorbelor lui Adrian Nastase de acum hat ani, ca au venit cu ideile lor si au plecat cu ale noastre, este ca nu exista nici macar o singura propunere in plus la final fata de textul ofertat participantilor la inceputul intalnirii (1, 2, 3). Practic, o suma de 6 demnitari au organizat o intalnire, doar trei au catadicsit sa vina, au chemat toate organizatiile de femei/copii posibile si niste sindicate si au lasat niste oameni fara habar sa-si dea cu parerea. Minus ANISP si Avocatnet, restul organizatiilor participante s-au evidentiat printr-un diletantism ordinar. La final, in ceea ce trebuia sa fie o discutie despre manusa de catifea in reglementarea unor abuzuri pe internet, organizatoarele au publicat tot povestea lor, fix acelasi text. Acuma, daca asta nu este exercitiu de imagine, eu sunt Robin Hood. Asta ca sa nu mai zic de asumarea identitatii bloggerilor. Evenimentul spune multe despre lipsa de putere a femeilor in politica, despre lipsa de cunostintele care-i caracterizeaza pe alesii nostri pe tema internetului si, cel mai dureros, despre lipsa de transparenta a procesului politic romanesc. Inteleg ca urmeaza o a doua intalnire cu bloggerii, care probabil ca va avea un aspect mult mai tehnic. Okay, dar daca se vine cu lectia facuta dinainte si reflexe orwelliene printre randuri, lucrurile sunt chiar grave.
Sa mai mentionez faptul ca trei dintre organizatoare, mai exact Carmen Moldovan, Cristina Ancuta Pocora si Lavinia Sandru sunt sustinatoarele demersului libertateapresei.ro? Adica, pe de-o parte, infiintezi un site impotriva deciziei CSAT de a declara mass-media ca vulnerabilitate, dar vrei sa pocesti libertatea de exprimare, chiar si in extrema, a cetatenilor pe internet. Presarii sa nu fie atinsi, ca ne fac treaba, dar alde’ bula care scrie articolul asta sa taca.
EDIT 2: Urmeaza o intalnire intre initiatori si bloggeri, din cate inteleg. Sa vezi atunci scandal de primadone 
EDIT: Dupa cum scriam mai jos, Senatorii si Deputatii s-au intalnit astazi intr-o dezbatere publica, cu popi, dame si un full de specialisti din care a iesit o varza totala, sub egida ipocrita sa protejam copilasii.
Dupa explozia de reactii negative la adresa initiativei Senatorului Lia Olguta Vasilescu pe tema reglementarii internetului, minti ceva mai linistite au hotarat sa faca lucrurile un pic mai transparent si cumpatat, drept pentru care, maine, un grup de initiativa se intalneste cu ONG-uri si sindicate “privind oportunitatea adoptării unui Cod de conduită în mediul virtual. Demersul este susţinut de [...] senatorii: Lia Olguţa Vasilescu (PSD) şi Mihaela Popa (PD-L), deputaţii: Cristina Ancuţa Pocora (PNL), Alina Gorghiu (PNL), Carmen Moldovan (PSD), Oana Mizil (PSD) şi Lavinia Şandru (PIN).” Informatia este preluata de aici. Nu prea inteleg ce treaba au sindicatele cu toata povestea, dar banuiesc ca, la nivelul de interes pe tema, recte strict politic, oricine poate trage o tura prin Casa Poporului si sa dea o parere, atata timp cat este pentru initiativa.
Imi place faptul ca au relaxat nitel retorica si ca incearca, cel putin, sa puna lucrurile in miscare intr-o directie de bun simt. Ceea ce tradeaza acest demers, insa, pe langa procedurile standard in redactarea si depunerea unei initiative legislative, este ca nici nu prea au cu ce lucra la legea respectiva. Ancuta Pocora citeaza nevoia unei usoare cenzuri pe forumuri si bloguri, “ca fiecare administrator de site să utilizeze un filtru care să blocheze publicarea acelor texte cu un conţinut injurios”. Ideea elaborarii unui cod de conduita pe baza caruia sa se faca aceasta blocare de continut porneste de la ideea ca detinatorii site-urilor sunt responsabili pentru comentariile care sunt publicate in spatiile lor virtuale. Cu alte cuvinte, se impun restrictii à la CNA si caracteristice vechilor forme de media asupra celor noi. Din start, deci, nu se intelege problema. Un blog nu este un ziar, si desi spatiul acesta imi permite sa scriu si sa public cam orice imi trece mie prin cap, ideea ca eu as fi editor sef, mogul si reporter intr-o singura instanta umana mi se pare usor ridicola.
Problema cat se poate de directa a doamnei Vasilescu, in toata aceasta poveste, este, in fapt, presa. Nu o acuz ca ar dori sa cenzureze informatia pe internet, dar faptul ca noile forme de media incep sa patrunda in jocul politic si modul uneori grobian in care acestea sunt folosite asigura un ecosistem al informatiei usor viciat. Sunt sigur ca dansa nu cunoaste nici 5% din comentariile negative facute la adresa ei pe internet. Iar motivul este simplu: nu conteaza atat de mult un comentariu publicat intr-un forum inchis sau limitat ca acces, eventual neindexat de Google, cat parerea unui postac politic intr-un articol public. Aici e durerea cea mare a politicienilor si potentialul pericol al oricarui proiect de lege care nu ia in considerare adevaratele cauze ale intregii povesti. Si ca sa fiu usor rautacios, desi evit, in general, sa fac astfel de lucruri cu persoane care detin centura neagra la judo, doamna Senator doreste sa se auto-cenzureze. In orice caz si pe scurt, politicul este cel care dicteaza in mass-media romaneasca, iar internetul, ca fateta a comunicarii publice, nu poate fi controlat.
Presa se schimba, trusturile isi construiesc prezente internaute, descopera ca internetul nu are limitari legale implementate ca la nivelul audiovizualului clasic si, din necunostinta, omisiune sau simpla rea vointa, dezvolta o “perversa ca pe Targu Ocna” cu informatia. Jurnalistii, uneori nesiguri pe propriile slujbe, isi construiesc fortarete de informatii si zvonistica pe internet, asigurandu-si, intr-o anumita masura, imagine, dar si polite de asigurare pentru eventuale derapaje ale mogulilor. In mediile sociale ale internetului, spatiul in care orice informatie poate fi transmisa cu puterea gandului, nu suntem cu totii mogulizati sau politiziati. Nu exista comisii sau autoritati intr-o structura dezvoltata de armata americana pentru a supravietui unui atac nuclear, deci prin definitie descentralizata. Si, atunci, intr-adevar, orice nebun cu o parere politica, inclusiv eu, poate scrie orice isi doreste despre oricine, iar statul roman, incapabil sa-si proiecteze domnia legii peste realitate, uita aproape cu totul de virtual.
Aceasta initiativa legislativa trebuie gandita la rece si inteligent. Si, ca sa ne intelegem, nu mi-e frica de faptul ca voi fi cenzurat peste cateva luni de Lia Olguta Vasilescu. Ma gandesc sincer la ridicolul pe care dansa si celelalte initiatoare il vor suferi pe internet, odata ce (mai degraba daca) legea trece si nu se obtine nimic in comportamentul nostru. Daca la mafie se urmaresc banii, in aceasta cauza trebuie urmata informatia. Rar obtin bloggerii sau forumistii informatii pe surse sau exclusivitati; ziaristii, insa, da! Ori atata timp cat trusturile de presa nu isi aduc jurnalistii bloggeri inapoi in rezervatie si le impun un set clar de rigori, iar variantele digitale ale ziarelor si televiziunilor nu se limiteaza la legislatia existenta in domeniu offline, acest gen de comportament va continua. Veti spune ca pun acelasi capac peste oala, ca sugerez o solutie la fel de idioata si ca jurnalistii au aceleasi drepturi pe internet ca oricine altcineva. Nu chiar, cel putin nu intr-o tara serioasa! New York Times are cod de conduita pentru jurnalistii sai pe internet, revista Time nu permite unor angajati muritori de foame sa publice, in mod ilegal, rezultatele exit-poll-urilor din ziua alegerilor, CNN nu permite ziaristilor sa distruga cariere politice cu filmulete mai mult sau mai putin reale, publicate pe blogurile “personale” ale acestora. Cati jurnalisti cu blog sunt ofertati pe paginile virtuale ale trusturilor de presa de care apartin? Cati din ei folosesc resursele oferite de trusturile de presa pentru a-si face imagine pe internet? Atata timp cat eu vad magarii la televizor, o sa ma gandesc ca ele sunt norma si o sa fiu tentat sa le postez aici, din simplu reflex social. Unele bloguri sunt tabloide pentru ca si presa este tabloida. Unele informatii ajung in eterul internaut pentru ca numai asa pot fi preluate, apoi, de catre televiziuni. Si Doamne, iarta-ma ca-i dau dreptate lui Basescu, dar in speta internetului, indiferent cat il ignora, atacurile sale asupra presei chiar au ecou in mediul virtual.
Nu stiu ce sanse are initiativa Senatorului Lia Olguta Vasilescu de a se transforma in lege adoptata de Senat si Camera Deputatilor. Cel mai probabil, este un simplu exercitiu de imagine care se bazeaza tocmai pe faptul ca majoritatea celor care folosesc internetul, fix populatia activa si urbana, nu prea voteaza. Asa ca putem sa ne punem netul in cap. De acord, dar treceti si o lege ceva mai decenta prin Parlament, nu ma obligati pe mine sa stau cu ochii pe toti cei care-mi comenteaza mie aici. Asta ca sa uit de amenintarile primite de-a lungul timpului de diferiti postaci si bagatori de seama politici. Adaptati regulile audiovizualului si presei scrise la noile forme de media deja institutionalizate. Blogurile, forumurile si postacii se vor adapta si ei, nu faceti greseala de a crede ca puteti controla internetul.
Sunt curios, nu ca eu m-as descurca mai bine, dar ce om de pe lumea asta, intimidat fiind de dulceata si blandetea de femeie Dana Grecu, ar putea sa-si faca Presedintele dobitoc? Ma gandesc doar, nu dau cu parul, pentru ca iti trebuie o pereche masiva de cojones sa injuri, cu sotia langa tine, un om flancat de cateva matahale de sepepisti, intr-o tara nu chiar ca Rusia, unde ai fi disparut instant, nici chiar ca Ucraina, unde te-ar fi luat nitel la dupaceala, dar ca Romania, unde haosul institutional si prostirea legii sunt destul de puternice incat sa nu prea stii ce urmeaza. Sunt sigur ca doamna Grecu este Presedinte primitor in studioul dansei, la fel de sigur cum, impins de la spate cu aceeasi blandete cu care stihiile iadului te-ar indemna cu ceva rapiditate spre DN1 si, probabil, Polul Nord, odata iesit din studiourile Antenelor, parca parca te-ai intoarce intr-o lume in care ai injurat cel mai inalt demnitar ales prin vot popular drept imaginea statului.
Daca domnul Dan Chitic a dovedit ceva, conform spuselor sale, in seara de sambata spre duminica a saptamanii trecute, este ca doi barbati din Romania, domni in adevaratul sens, se pot porcai pe strada de fata cu nevestele in deplina democratie. Personal vorbind, daca intreaga sa poveste este adevarata, imi inchipui si cum temperamentul vulcanic al interlocutorului sau ar fi putut genera reactii de teapa celor amintite de avocat. Cuvinte mult mai grele decat “dobitoc” au fost transmise spre urechile publicului de-a lungul anilor prezidentiali. In figuratia amintita, insa, nu as dori sa uit de cursul informatiilor, obtinute in mod independent de catre site-ul Cotidianul, preluate de Antene si transmise, apoi, in toata presa. Stau si ma intreb cu ceva naivitate de ce oamenii pur si simplu nu au incredere in surse de informare precum Hotnews, Evenimentul Zilei, B1 TV sau chiar Curierul National; de ce nu se duc acolo pentru a raporta neregulile statului si saracii oropsiti de soarta si de Putere aleg, in schimb, alte respectabile si stabile antreprize jurnalicesti.
In lipsa dovezilor, nu stiu cine a avut dreptate, cine spune adevarul. Si nu caut conspiratiuni, asemenea intregului popor roman, apt si pregatit intru rumenirea oricui la tubul catodic, dar imi scurg ochii in lichidul lecedeului si vad, prin alte parti poate ceva mai prietenoase puterii, cum domnul Chitic a fost, conform Ministerului Justitiei (imagine) si blogului acesta, actionar impreuna cu un alt domn Rosca Stanescu Sorin Stefan la o firma de consultanta, ba chiar este acuzat de calitatea de membru PNL prin comentariile hotnewsiene. Mare pacat si fara leac asta.. Sa cauti omul la finante ca reflex de jurnalism si sa-l si mai gasesti cu mistache-ul, e lucru mare. Nu ma mai intereseaza circul, dar intreaga poveste mi se pare, in linie cu motiunile de cenzura si reluarea suspendarii Presedintelui, reactiile furibunde ale unui sistem bolnav. La fel cum, intr-o seara calda si plimbandu-se prin Neptun, un om a recunoscut la vreo doua televiziuni ca a injurat Presedintele tarii sale. Nu este, conform spuselor doamnei Grecu, o lupta a individului impotriva sistemului, ci cel putin un marlan facand ceva caracteristic la “Ciresica”; nume care ma face sa pufnesc in ras de cate ori il aud.
Scriam cu putin timp in urma de faptul ca DLAF e condus prost si politic. Aflu azi, prin Ziare.com, ca Emil Boc a “eliberat-o pe Adina Petrescu din functia de sef al Departamentului pentru Lupta Antifrauda, cu rang de secretar de stat, iar in locul acesteia l-a numit pe procurorul Claudiu Dumitrescu, potrivit deciziilor publicate luni in Monitorul Oficial.” Ca idee, doamna Petrescu si-a inceput activitatea profesionala post-decembrista, conform cv-ului oficial, ca marketing manager la JVC (pentru ca vrei sa-ti pui asa ceva in CV), urmand, apoi, un 180 spre stat si procuratura. Nu stiu cine i-a scris CV-ul doamnei si nici nu comentez mai mult ca sa nu fiu acuzat de rautate excesiva. Lucrurile sunt clare. Macar acum s-au mai rectificat.
There presently exists no truthful account of detainee transfer flights into Romania, and the reason for this situation is that the Romanian authorities probably do not want the truth to come out. – Dick Marty
Daca ati cumparat de curand un apartament cu 6 camere, sumar mobilat si cu niste sageti care indica toate in aceeasi directie, un anumit domn Dick Marty de la Consiliul Europei ar vrea sa vorbeasca cu dumneavoastra. Raportul din 2007 este aici, va intereseaza tot ce e scris de la pagina 40 incolo. Iar acest articol nu face decat sa confirme ceea ce se stia deja.
Mi se pare ca treaba cu cetateanul roman acuzat de spionaj nu prea a facut valva in mass-media romaneasca, desi vad ca ziarul Gandul a prins repede sansa sa-l caute in declaratia de avere si-n firme. Asa se face treaba in Romania, nu conteaza faptele, conteaza ce valori are vecinul in casa, in cazul in care nu se mai intoarce si le putem fura noi, astia mai saraci. Ca sa fie foarte clar, toata povestea mi se pare o facatura. Domnul acesta nu are moaca, pardon de expresie, de James Bond. Seamana de departe cu Catalin Avramescu, dar e mai inginer, asa. Si desi banuiesc ca SIE nu angajeaza James Bonzi (si in niciun caz Catalini), imi vine greu sa cred ca acest cetatean, in slujba tarii, de altfel, ar fi in stare sa scoata vreun secret de la cineva. Bun, ca autoritatile ruse au descoperit faptul ca al doilea om dupa Ambasador e cu ochi albastri e clar la misto, se stie de cand lumea si pamantul. Si, in ziua de azi, pana si un telefon mai desteptut poate fi considerat drept “metode specifice”. Personal, cred ca i s-a intins o cursa, ca a muscat si ca rusii l-au expediat, frumos, acasa.
Motivatiile nu le cunosc si imi vine foarte greu sa cred ce mai citesc pe net, la toti jurnalistii ciudatei si blogologi ai neamului. Mi-e extrem de greu sa spun ca actiunea Rusiei s-ar fi legat de ceva public, din trecut (gen Floricel sau recenta poveste cu bunaciunile de spioance prinse-n SUA), la fel cum nu cred, repet, ca omul era capabil sa fure altceva decat un Twix dintr-o benzinarie. Iar povestile cum ca noi spionam pentru ca sa refacem Romania Mare sunt niste aberatii si au justificare in recentele evenimente interne din Rusia. Mai ramane sa fim acuzati de incendiile de acolo.
Acceptam scuzele si tezaurul de la rusi oricand au ei chef sa ni le dea, preferabil nu de pe un tanc stationat langa Arcul de Triumf. Spasibo, dam ceas gratis.
O discutie foarte interesanta, organizata de CSIS si sponsorizata de Raytheon, despre optiunile si deciziile Romaniei in materie de politica externa, pornind de la relatia cu SUA (sarbatorim 130 de ani). Fisierul audio este accesibil aici, are vreo ora si jumatate, dar merita ascultat, mai ales parerea lui Ronald Linden, profesor la Universitatea Pittsburgh (cam la minutul 11). Printre participanti se numara Adrian Vierita, Ambasadorul Romaniei la Washington (“our… kids”, ca children e cuvant urat) si Radu Ioanid, membru in Consiliul IICMER.
